Academia de vară Atlantykron. Unul din cele mai îndrăzneţe proiecte socio-educative nonguvernamentale din perioada postdecembristă a României. Sau, mai popular spus, prima tabără science-fiction organizată pe teritoriul României după revoluţie. Un eveniment unic în lume, de care sunt legate, într-o primă fază, numele unor personalităţi precum Alexandru Mironov, Aurel Cărăşel şi Sorin Repanovici, al căror efort de a pune bazele Atlantykron îl puteţi citi cu lux de amănunte în cel mai recent număr al Almanahului Anticipaţia.

Un număr care a hotărât, de altfel, dată fiind importanţa Academiei de Vară, că va fi unul dedicat aniversării pe care o sărbătoreşte această comunitate: 25 de ani de activitate neîntreruptă într-un colţ superb de Românie pe numele său insula Inelul de Piatră, situată la Capidava.

Drept dovadă pentru succesul acestei idei nu stă însă numai sfertul de veac trecut de la prima ediţie, ci şi nenumăraţii invitaţi străini care au început să sosească odată cu trecerea anilor, urmând ca la ediţia din 2014 acesta să fie pur şi simplu impresionant, atât prin diversitatea zonelor geografice din care se adună la Capidava, dar şi a preocupărilor pe care le au, de la specialişti în ezoterism şi până la astronauţi sau pionieri ai vindecării intuitive.

Dar poate că la fel de importante ca aptitudinile excepţionale ale invitaţilor, sunt şi cele ale tinerilor participanţi, ce reprezintă exemplul perfect al spiritului inovator în plină formare. Astfel, aceştia participă în cadrul Atlantykron la nenumărate ateliere, de la cele literare, fotografice sau astronomice, până la cele cu grade ridicate de complexitate precum cele robotice, sau cele de-a dreptul interdisciplinare cum ar fi fuziunea cromatică dirijată.

Chiar şi astăzi însă, una din cele mai frumoase descrieri a fenomenului Atlantykron a fost făcută chiar de Alexandru Mironov într-un interviu din anul 2002: “Îmi place să cred că Atlantykron este un fel de astronavă de pământ. Aici se strâng intelectuali adevăraţi, care aparţin oricărei vârste. Sunt şi copii, şi adolescenţi şi oameni maturi. În funcţie de cantitatea de cunoştinţe pe care le acumulează şi de cum îşi formează modalităţile de cunoaştere a realităţii, sunt mai puternici, mai creatori. Aici, ne aflăm la o Universitate de Vară. Sunt din ce în mai convins că şcolile de vară de acest tip devin o clasă importantă în şcolile lumii. Aceste forme educative ies din cadrul clasic al clasei cu patru pereţi, tablă neagră, cretă şi burete, şi se duc peste tot unde este nevoie de ele.”