Update:
Felicitări tuturor pentru devotamentul și pasiunea voastră față de genul polițist. În urma extragerii, aș vrea să îl felicităm pe Patrascu Ioan pentru premiul său, “Detectivul” de Arthur Hailey!
Maestrul speciei de roman cvasidocumentar și al relatărilor ce uimesc prin detalii, Arthur Hailey, nu avea cum să scape ocazia de a se apropia și de romanul poliţist. Realizarea sa în acest domeniu are un titlu cât se poate de simplu și de sugestiv, și anume “Detectivul”, apariție nouă la Editura Nemira.
Acest ultim roman al lui Hailey, care a fost ecranizat sub același nume în 2005, de către Davis S. Cass Sr., constituie o poveste palpitantă despre un condamnat la moarte, ucigaş în serie, Elroy Doil. Cu doar câteva minute înainte de execuţia sa pe scaunul electric, acesta se hotărăște să-i facă o ultimă confesiune celui care l-a arestat, sergentul-detectiv Malcolm Ainslie. Şi pentru că Ainslie fusese preot catolic, întrevederea este „regizată” de criminal ca un fel de mărturisire făcută în confesional.
Ucigaşul Doil îşi recunoaște crimele, ba chiar oferă indicii neștiute până atunci despre unele încă nedescoperite de poliție, însă își susține cu tărie nevinovăția pentru uciderea consilierului municipal Ernst şi a soţiei sale. Problema cu care detectivul nostru se confruntă acum este de a-și da seama dacă Doil îl minte cu neruşinare, pentru a lăsa totul în ceaţă după moartea sa, sau dacă poliţia are de-a face, în acest caz, cu o crimă la indigo?
Cu toate că Malcolm Ainslie ştie că “Animalul”, dovedit şi ca maniac religios, este un mincinos notoriu, el este singurul care datorită pregătirii sale a reuşit să interpreteze simbolurile lăsate la locul crimelor acestuia. Simte că scena de la locul ultimei crime puse în cârca acestui condamnat este contrafăcută întrucât există unele nepotriviri pe care numai un fost cleric le-ar fi putut observa. Ulterior, un secret măreț care este scos la lumină va duce cazul pe coordonate cu totul și cu totul surprinzătoare! Pasionații de lecturi polițiste vor fi încântați de logica și modul de abordare al lui Ainslie, dar și de belșugul de amănunte specifice autorului, ce fac anticiparea noastră imposibilă!
Studiourile de la Hollywood au fost scutite practic de nevoia de documentare în vederea ecranizării, întrucât Hailey a beneficiat de sfaturile oferite de un vechi prieten, ofiţer de poliţie la Miami. Astfel, autorul descrie foarte credibil activitatea secţiei Omucideri din cadrul poliţiei Miami și metodele folosite, derulându-şi naraţiunea pe un cadru foarte bine controlat și foarte credibil.
Temă de discuție:
Până când veți citi această noutate, vă propun să dezbatem subiectul “Ce iubim cel mai mult la cărțile polițiste?”. Povestiți-mi despre ce v-a captivat în mod deosebit la bine-cunoscutele opere ale lui Arthur Conan Doyle, ale Agathei Christie, ale lui Raymond Chandler sau vorbiți-ne despre oricare alți autori de romane polițiste, care v-au surprins în mod plăcut.
Cu siguranță îmi va fi dificil să fac departajări între comentariile voastre, așa că voi oferi ca premiu, prin tragere la sorți, volumul “Detectivul” de Arthur Hailey!
Deadline: 24 Iulie, ora 23:59
Iar ca lectură particulară de recomandat, în Revista Suspans a apărut un articol-anchetă foarte bine realizat, ce discută despre romanul poliţist în România de azi.
Tweet
simplu: cartle politiste bune merg cat mai mult in detaliu pe linia descrierii personajelor, secretelor, atmosferei, intr-un mod ccare ar fi considerat voyeurism poate, daca nu ar exista acea permisiune tacita speciala de a “cotrobai” prin vietile tuturor in contextul unei anchete. cartile care cotrobaie cel mai plauzibil sunt cele mai bune.
Într-adevăr, acest “cotrobăit” este incredibil de satisfăcător și cu toate acestea devine copleșitor, de cele mai multe ori. Ca un puzzle cu mii de piese 🙂
Salut aceasta noua aparitie Nemira! Nu inteleg insa de ce nu e la “Noutati”, ca s-o gasesti trebuie s-o cauti la “Suspans”.
Ce-mi place cel mai mult la cartile politiste? Sa nu gasesc rezolvarea misterului decat in ultimele 10-20 de pagini ale cartii, povestea sa fie bogata in detalii iar scriitura sa fie cat mai literara.
Cartea apare acum și în categoria “Noutăți”. Mulțumim de observație!
Cât despre răspunsul Dvs., sunt complet de acord! Cred că și în cazul meu se aplică motivul misterului nerezolvat până spre final. Mai bine spus, îmi place să îmi construiesc propriile teorii și să văd care rămâne în picioare la finalul cărții.
Profit de ocazie pentru a va intreba daca si cand vor fi continuate doua serii care imi plac foarte mult:
– Comisarul Montalbano – Andrea Camilleri
– Misterele italiene – Iain Pears
(Probabil ca ultimele doua Chandler sunt pastrate pentru Gaudeamus!)
Iubesc cartile politiste pentru ca se confrunta cu adevarate probleme de viata ca dependenta de droguri, alcool, sex, violuri, crime. Arata aproape tot timpul adevarata fata a vietii, fara sa fie ascunsa in spatele unor situatii fanteziste, a unor eroi cu forte supranaturale. Si, parca cu fiecare carte politista citita in plus descoperim anumite iregularitati ale vietii ce sunt defapt partial rezolvate sub forma unor mistere de-a lungul cartii lasandu-ti calduroasa impresie ca acolo, cineva, un detectiv poate, cu cunostite superioare va rezolva orice puzzle, va lumina orice colt intunecat. El e acolo, iar noi ne simtim mai in siguranta stiind asta.
1.Favoritul meu este Raymond Chandler pentru ca nu reduce romanul politist la o problema de logica .
2.M-au surprins in mod foarte placut Lawrence Block pentru viziunea asupra vietii si Carl Hiaasen pentru umor .
Îmi place faptul că majoritatea autorilor, ne prezintă opera lor într-un mod incredibil. Ne oferă o mulţime de răsturnări de situţii, indicii mizere, şi personaje dintre cele mai variate. De la domni sofisticaţi şi aranjaţi în permanenţă, la doamne alcoolice, deprimate şi răvăşite. Toate acestea ni se artă într-o furtună ameţitoare de dialoguri şi descrieri tulburătoare.
Nu stiu ce sa spun ca iubesc mai mult la cartile politiste: faptul ca nu ma plictisesc niciodata, descrierea personajelor sau a societatii din care fac parte.
Imi plac A. Camilleri (astept cu nerabdare sa publicati alte aventuri ale com. Montalbano), Liza Marklund, Camilla Lackberg, etc.
Nu pot sa zic ca sunt un fan al romanelor politiste, desi in urma cu 20-30 de ani le citeam cu mare placere. Din Doyle, Christie sau Chandler am citit prea putin, din pacate, insa as putea numi doi autori de romane politiste pe care eu efectiv ii ador: Rodica Ojog-Brasoveanu, a carei opera am citit-o in intregime, si James Hadley Chase, un alt prolific autor de literatura politista pe care mi-ar placea sa-l regasesc la Nemira…