Despre nemuritori: Charles Dickens și Edwin Drood

Astăzi se împlinesc 201 ani de la nașterea unuia dintre cei mai mari scriitori ai lumii – Charles Dickens – dar parcă nicicând acest monumental autor britanic nu a fost mai viu și mai prezent în conștiința contemporaneității, așa cum este în ultimii ani. Odată ce romanul  Misterul lui Edwin Drood a văzut lumina tiparului, Dickens a recucerit literatura universală, reușind, dacă mai era posibil, să o îmbogățească cu o ultimă capodoperă.

Autor a numeroase lucrări de proză, părintele lui David Copperfield și a lui Oliver Twist, omul care ne-a oferit cu generozitate Marile speranțe, Dickens nu ne-a părăsit înainte de a ne lăsa un ultim mister, o ultimă enigmă pe care să o rezolvăm: Drood. Povestea acestui misterios personaj a făcut înconjurul lumii și a inspirat la rândul său și alți autori ai vremurilor noastre, iar aici vorbim despre nimeni altul decât despre Dan Simmons și volumul său de ficțiune istorică ce a devenit un adevărat thriller modern.

Drood este o odă închinată autorului și mărturie a fascinației pe care personajul Drood a imprimat-o de-a lungul generațiilor, romanul lui Simmons, așa cum spuneam și cu alte ocazii, transformă autorul și personajul său în protagoniștii unei povești halucinante și pline de suspans, ceea ce demonstrează încă o dată că geniul lui Dickens răzbate negurile istoriei și are încă o influență majoră asupra literaturii actuale.

Dickens este considerat și acum unul dintre coloșii prozei vremurilor sale, operele sale influențând și căpătând viață în toate formele artistice posibile. Geniul său creator a fost admirat de către alți monștri sacri ai literaturii universale, de la Tolstoy la G. K. Chesterton și George Orwell — pentru realismul poveștilor sale, comedia care răzbate din spatele unor situații, stilul narativ, caracterizările unice ale personajelor și doza serioasă și matură de critică socială pe care a impregnat-o lucrărilor sale. 

Astăzi este o zi în care sărbătorim literatura la cel mai înalt nivel de expresie a ei, bucurându-ne că Dickens va rămâne pe veci viu în memoria noastră colectivă, nu numai pentru operele pe care ni le-a lăsat drept moștenire, ci pentru că această moștenire a fost preluată și perpetuată în epoca modernă de către alți maeștri ai literaturii, cum ar fi Dan Simmons și alții care găsesc în Dickens o resursă inepuizabilă de inspirație.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *