Întotdeauna îmi face o deosebită plăcere să anunţ recenziile din presa culturală la cărţile noastre. Deşi ar părea un discurs la mâna a treia (analiza analizei unei cărţi), cred că faptul în sine este de o importanţă majoră. O piaţă de carte fără o presă culturală care să o reflecte, cu bunele şi relele ei, nu este întru totul o piaţă de carte.

Mai mult, satisfacţia unui editor (nu sunt eu acela, dar vorbesc în numele întregii echipe, doar ea responsabilă pentru un eşec sau o reuşită) nu constă numai în cifrele de vânzări (când sunt bune 😀 ), ci şi în atenţia pe care o lucrare o capăta din partea intelectualilor care activează în zona publicistică. Şi asta nu pentru că un articol “face vâlvă”, iar asta “creşte vânzările”.

Nu, un articol dedicat unei noi apariţii îmi pare a fi în primul rând (sau mai ales) o afirmaţie din partea celui care îl scrie: “mi-a plăcut această carte, destul de mult încât să vreau să le vorbesc oamenilor despre ea.” Iar o parte din minunea cărţilor e această nevoie/dorinţă de a împărtăşi. Cărţi apar cu duiumul în fiecare lună. La fel şi cronici literare. Dar dincolo de automatism şi instrumentalizare, ma bucur că Marius Chivu a ales din panoplia apariţiilor editoriale o carte care chiar are un mesaj cu sens pentru noi cei de acum.

Puteţi citi recenzia lui Marius Chivu la Stephane Audeguy – Mic elogiu al blândeţii. Mic tratat pentru deliciul intelectualilor în ziarul Adevărul de astăzi aici.

***********

Resurse: Blog Nemira