” Cum se face un desen (I)
Începeţi cu o suprafaţă albă. […] E obligatoriu să defineşti orizontul. Trebuie să laşi o urmă pe întinderea albului. Un lucru cât se poate de simplu, aţi putea spune, însă un lucru care recreează lumea este un act de eroism. Sau aşa am ajuns să cred. […] Imaginile sunt încărcate de magie, după cum ştiţi.”

Acestea sunt primele fraze ale eroului din romanul Duma Key, Edgar Freemantle, un afacerist din industria imobiliară din Minnesota, care declanşează intriga şi incită imaginaţia cititorului, cu referire la evenimentele din viaţa personajelor principale ale cărţii. Şi aceasta este o scriere marca Stephen King, în care putem găsi un stil narativ măcar parţial asemănător cu cel din romanele Povestea lui Lisey, Cimitirul animalelor sau Jocul lui Gerald.

Povestea expusă de Stephen King ne aduce în prim-plan un american aparent banal, care prin forţe proprii avansează în carieră şi întemeiază atât o afacere profitabilă, cât şi o familie. Cum toate lucrurile bune au un sfârşit, căsnicia lui Edgar ia o turnură neplacută, comportamentul său violent având o agravare în momentul în care îşi pierde un braţ la un accident de muncă, iar astfel divorţul şi separarea de familie rămân ultimele soluţii disponibile.

La sugestia psihiatrului sau, Edgar Freemantle se va retrage în Duma Key, în Golful Mexic, locul reprezentând, la o primă vedere, o insulă idilică şi tocmai potrivită pentru recuperarea dintr-o traumă precum cea suferită de personajul principal. Aici, Edgar, sub o influenţă misterioasă şi magică, îşi descoperă un talent ascuns, şi anume acela al picturii, creând într-un ritm tot mai accelerat variante din ce în ce mai reuşite ale peisajului reprezentat de golf şi nu numai. Mai mult, acesta îşi va găsi şi o persoană de încredere, prin intermediul căreia va expune şi chiar vinde o parte dintre tablourile pictate pe insulă, precum Priveliştea de pe Duma, dar si altele, încărcate de o atmosferă ameninţătoare şi chiar sumbră pe alocuri.

Care este rolul avut de Jack şi Wireman în desfăşurarea acţiunii? Cine este Ilse, nume amintit de-a lungul cărţii de Edgar Freemantle? Cum se termină influenţa nefastă avută de Perse, sau zeitatea marină care dicta anumite acţiuni avute de personajele cărţii? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care cititorul poate găsi răspunsul prin lectura romanului Duma Key, unul extrem de captivant, în ciuda unui început mai puţin alert decât în cazul altor romane ale maestrului suspansului şi horror-ului (precum Apocalipsa, Mobilul ori Salem’s Lot).

Braţul drept al lui Edgar Freemantle, regenerat ca prin magie pe insula Duma Key pentru o scurtă perioadă de timp, este un element important şi în unul dintre ultimele paragrafe ale romanului: “Braţul drept începu să mă furnice şi acea senzaţie amintită de putere începu să curgă mai întâi prin mine şi apoi să se reverse din mine. Îmi vedeam tabloul aproape cu ochiul unui zeu… sau al unei zeiţe. Aş fi putut renunţa la asta, dar n-ar fi fost uşor. Când pictam, ma îndrăgosteam de lume. Când pictam, mă simţeam întreg.”

Cartea cuprinde multe din elementele specifice operei lui King, fiind prezente atât fantasticul, horror-ul, mitul şi magia, cât şi tuşele psihologice, filosofice ori sociale, în conturarea personajelor principale şi a situaţiilor cu care se confruntă acestea.

Închei recenzia cu îndemnul făcut pentru toţi fanii lui Stephen King să nu rateze lectura romanului Duma Key, pentru că vor regăsi şi aici trăsăturile captivante ale scrierilor celebre aparţinând “Regelui”. Enjoy! 🙂