Despre Elisabeta I, Gloriana sau Regina fecioară s-au spus multe lucruri. Ce se ştie însă despre aceia care i-au fost alături în cei patruzeci şi cinci de ani de domnie? Cu Fiicele reginei fecioare, Jeane Westin propune să ne focalizăm atenţia asupra personajelor marginale, dar nu anodine, care întregesc tabloul unei epoci şi portretul regal.

La numai douăzeci şi cinci de ani, fiica lui Henry al VIII-lea şi a Annei Boleyn ia asupra ei soarta întregii Anglii, pe care jură să o protejeze cu orice preţ. Dar cu marile responsabilităţi, vin şi marile sacrificii. Femeia va lăsa loc monarhului, iar iubirea şi maternitate vor fi înlocuite cu ariditatea puterii de decizie.

Pe fundalul unei lumi în care aparenţele constituie singurul mod de a judeca faptele, două femei au curajul de a înfrunta constrângerile impuse de Elisabeta I. Bazată pe fapte istorice, naraţiunea se desfăşoară în jurul a trei destine: regina şi două dintre cele mai apropiate supuse ale ei.

Romanul este structurat în două părţi corespunzătoare poveştilor lui Lady Catherine Grey şi Mary Rogers. Prima este vara Elisabetei şi o posibilă succesoare la tron. Kate încalcă însă dorinţa reginei ca femeile din anturajul ei să rămână necăsătorite şi va plăti cu libertatea pentru curajul său. Atestată istoric, povestea este de un sfâşietor tragism. Cea de-a doua, are o puternică încărcătură ficţională. Viaţa Mariei Rogers, căsătorită cu John Harrington, un faimos scriitor de la curtea elisabetană, rămâne destul de puţin cunoscută. Aici, Jeane Westin îşi demonstrează măiestria în conturarea personajelor. Cele două doamne de onoare riscă totul pentru a-şi urma inimile. Ele trebuie să aleagă între propriile dorinţe şi devotament. Cu acestă carte, autoarea unei serii de romane cu intrigi plasate în perioada dinastiei Tudorilor, analizează sufletul feminin dintr-o perspectivă care, deşi este foarte comună, oferă un plus de cunoaştere asupra istoriei care de cele mai multe ori le-a fost potrivnică reprezentantelor sexului frumos.

Scriitura este una plină de sensibilitatea specifică epocii elisabetane, o perioadă de înflorire artistică şi culturală. Viziunea nu este însă una neapărat idealistă. Roman de dragoste, dar şi parţial istoric, Fiicele reginei fecioare ne permite să depăşim perspectiva romanţioasă şi să ne îndreptăm atenţia spre o dimensiune de cele mai multe ori ignorată de publicul larg. Intrigile, teama, slăbiciunile şi insuccesele sunt parte din această realitate, iar prin intermediul celor două personaje secundare, descoperim, de asemenea, o regină care nu este doar o mână de fier, ci şi suma dorinţelor ei reprimate şi a dilemelor. Dragostea ei pătimaşă pentru Robert Dudley, sacrificată pe altarul datoriei politice se reflectă în oglinda poveştilor celor două favorite ale ei.

Parfumul epocii elisabetane te învăluie cu fiecare pagină pe care o întorci, iar perspectiva intimă asupra personajelor şi evenimentelor te fac părtaş la una dintre cele mai îndrăgite perioade ale istoriei Angliei.

Autor:  Oana Chiţu