În fiecare dintre noi zace un mic Lucifer…

Să presupunem că dintr-o dată aţi fi arestat şi aruncat într-o închisoare. Credeţi că aţi reuşi să vă păstaţi nealterat comportamentul care vă defineşte în acest moment? Să presupunem că singurul job de pe piaţă ar fi cel de gardian, iar voi aţi fi constrânşi să ocupaţi acest post pentru o vreme. Presupun că sunteţi convinşi că nu v-aţi schimba atitudinea şi aţi acţiona aşa cum faceţi în cadrul oricărui job? Exact la fel am crezut şi eu, până când am citit Efectul Lucifer. Se pare, însă, că natura umană este mult mai complexă decât s-ar crede.

Vrem să credem în bunătatea esenţială şi neschimbătoare a oamenilor, în puterea lor de a rezista la presiunile exterioare, în judecata lor raţională şi în faptul că resping tentaţiile situaţionale. […] Învestim natura umană cu calităţi dumnezeieşti, cu facultăţi emoţionale care ne fac înţelepţi şi drepţi. Simplificăm complexitatea experienţei umane, ridicând o barieră între Bine şi Rău. De o parte ne aflăm noi, rudele noastre şi cei care ne seamănă, de cealaltă parte se află Ei, cei care sunt diferiţi şi cei care sunt altfel decât noi.”

În Efectul Lucifer, celebrul profesor de psihologie socială Philip Zimbardo descrie un  experiment pe care l-a condus în anii ’70. Zimbardo a transformat în închisoare o cameră din subsolul universităţii Stanford în care a încarcerat nouă studenţi. De asemenea, gardienii care i-au păzit pe aceştia au fost tot studenţi, aleşi la întâmplare dintre cei care s-au oferit voluntari pentru cercetarea ştiinţifică. Participanţii la experiment au fost selectaţi într-o manieră extrem de riguroasă, după diferite teste de personalitate care au indicat despre aceştia ca nu prezintă vreo caracteristică specială, deci au putut fi consideraţi normali din toate punctele de vedere.

Se pare, însă, că a fost suficient ca cele două grupuri de studenţi să îşi asume fie rolul de gardian, fie cel de deţinut pentru ca atitudinile şi comportamentele lor să se schimbe radical în rău. Cauza? Philip Zimbardo afirmă că mediul (închisoarea simulată), precum şi situaţia în care se aflau (deţinuţi sau gardieni) i-a determinat pe studenţi să uite rapid ceea ce îi definea ca indivizi înainte de a pătrunde în “închisoarea Stanford”.

Modificările de comportament au fost absolut uimitoare. În scurt timp, studenţii-gardienii au devenit sadici şi au folosit puterea pe care o aveau asupra deţinuţilor pentru a-i hărţui în permanenţă. La rândul lor, studenţii-deţinuţi au devenit extrem de obedienţi, iar starea lor psihică s-a înrăutăţit foarte repede. Culmea este că şi unii, şi alţi au început să aibă atitudinile tipice ale unor gardieni/deţinuţi adevăraţi.

Philip Zimbardo - aduce un pic a Mefisto...

Dacă experimentul Stanford nu ar fi fost controlat, studenţii-gardieni ar fi ajuns să înfăptuiască atrocităţi asemănătoare celor din închisoarea irakiană Abu Ghraib. Vă mai aduceţi aminte de scandalul iscat în urma fotografiilor cu soldaţii americani care îi umileau sexual pe deţinuţii irakieni? Ei, despre asta a fost vorba la Abu Ghraib.

“Experimentul Stanford […] transmite un mesaj pe care nu vrem să îl acceptăm: cei mai mulţi dintre noi suferim transformări semnificative de caracter atunci când suntem prinşi în creuzetul forţelor sociale. Ceea ce ne imaginăm că am face atunci când suntem în afara creuzetului s-ar putea să nu semene cu ceea ce devenim şi ceea ce suntem capabili să facem după ce intrăm în el”.

Explicaţiile oferite de Philip Zimbardo, despre experimentul Stanford sunt foarte complexe şi vă sfătuiesc să citiţi cartea pentru că dezvăluirile despre natura umană sunt fascinante. Important de reţinut este că Zimbardo afirmă că situaţiile în care oamenii sunt puşi au un impact profund asupra comportamentului lor. În consecinţă, în situaţii limită, este posibil ca oricare dintre noi să se metamorfozeze dintr-o persoană normală într-un individ malefic.

1 Comentariu

  1. torosan 28/06/2011 Reply

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.