Nu obisnuiesc sa-mi aleg o carte in functie de coperta, dar, cand a fost vorba de Ingerul albastru, imaginea lui Marlene Dietrich a reusit sa atraga si exceptia. Sunt o admiratoare a filmelor interbelice, iar Marlene Dietrich este una dintre actritele mele preferate. Seductia dezarmanta peste care se trag storurile misterului, imbinarea dintre vampa decadenta si diva de cabaret, inabordabila si cu sange rece, devin atuurile actoricesti prin care artista o transforma pe Rosa Frohlich, vedeta unui local cu faima indoielnica, intr-un personaj memorabil, o aparitie pe care o  pandesti alaturi de protagonistul romanului. Imaginea actritei te ghideaza printre randuri, iar numele de Mann este deja un simbol al cartilor promitatoare (nu e vorba despre nicio coincidenta de nume, Heinrich Mann este chiar fratele mai mic al lui Thomas Mann).

Dincolo de fictiune, Marlene Dietrich si Heinrich Mann au avut antipatii comune – liderii autoritari, dezumanizati. Marlene Dietrich l-a criticat pe Hitler, iar Heinrich Mann a satirizat personalitatea lui William al II-lea prin intermediul unor personaje devenite niste caricaturi ale autoritatii. Un astfel de personaj este si profesorul Raat, poreclit Unrat (Scarnavie). Domnul Scarnavie are toate trasaturile unui dascal odios, tiranic. Este suficient sa vada un zambet ghidus, sa auda o poanta adolescentina, sa adulmece o dezinvoltura abia mijita la elevii sai, ca va si declansa alerta impotriva razmeritei puse la cale de niste puslamale ce vor sa-i arunce pe clasici cat-colo pentru a-i dedica versuri deocheate unei vampe de cabaret.

Cu domnul Scarnavie nu te lupti daca vrei o cariera de ofiter sau de inalt functionar. Privirea paranoica, plina de ura ce mascheaza teama de fraudare a despotismului, devine suficienta pentru aparitia unor obstacole intalnite abia dupa ce lasai in urma bancile scolii, sub care indesai cartile interzise. Generatii intregi lasau ca mostenire porecla dascalului invechit. Scarnavie! se auzea pe strazi, in bacaniile conduse de fostii elevi, in curtea scolii si, culmea sfidarii, chiar in clasa. Replica unui profesor fara tact? La zduuuup! Si elevul isi petrecea restul orei intr-un vestiar intunecat. Daca ar fi fost doar sechestarea provizorie, amintirea sotiilor de altadata ar fi intins zambete largi in viata de adult, dar toti stiau ca ranchiuna unui dictator sfidat ii va urmari toata viata.

Imaginea dascalului iti trezeste emotii contradictorii. Dezgustul, indignarea, dar si mila. Ii urasti autoritatea, dar il compatimesti pentru cercul vicios din care nu poate iesi. Este puternic, dar si neputincios. Orice manifestare umanizanta va starni vocile pregatite sa repete vechea porecla umilitoare. Ai crede ca aparitia Rosei, artista unui cabaret de mana a doua, il va salva, imblanzindu-i incrancenarea printr-un spectacol feminin presarat cu priviri languroase, replici dezarmante, corsete, jartiere si flacoane parfumate, uitate intr-o dezordine ispititoare in cabina din culise. Dar Unrat pierde sansa umanizarii… si de data aceasta. Pasiunea subita pentru actrita este doar efectul unei competitii. Vrea sa-si trimita elevii dedati escapadelor nocturne la zdupul pregatit pentru esecul din lupta virila.

Versurile dedicate Rosei de un elev rebel ii scot frustrarea din matca. In fata amorezului mai tanar, satirul vrea sa-si adjudece trofeul frumusetii ravnite. Tirania se muta in localul Ingerul albastru, unde, spre uimirea tuturor, Rosa ii va ceda. Magulita, la inceput, de laudele unui intelectual, singurul barbat care a tratat-o politicos, ridicand-o la statutul de femeie respectabila, Rosa il accepta in preajma ei, mimand fidelitatea. Totusi, apropierea ei este inceputul decaderii pentru Unrat. Scarnavica, asa cum il alinta mieros actrita, devine un batranel caraghios, suspicios si luat in ras de curtezanii Rosei. Prezenta ei ii tulbura clipele petrecute in biblioteca si ii rastoarna valorile. Actrita vulgara ce-i bantuia imaginatia vindicativa devine o zeita indreptatita sa-i calce in picioare idealurile morale in timp ce mainile lui ingalbenite inlocuiesc paginile cu textura corsetului purtat la spectacolul animat de noua consoarta.

Romanul lui Heinrich Mann a fost adesea considerat o satira politica atent ascunsa. Pentru cei interesati de nuantele trairilor umane, Ingerul albastru este un roman psihologic bine construit. Dialogurile, portretele si tabloul social te provoaca sa reflectezi asupra urmarilor nefaste ale fragilitatii transformate in ura, de care protagonistul nu mai poate scapa.