Update:
Felicitări celor 2 câștigători, Ioana și Horade, mi-au plăcut foarte mult poveștile voastre! Să vă bucurați de primul volum al seriei “Jocurile Foamei” și sper să ne scrieți impresiile voastre după terminarea cărții!
Până n-am văzut cu ochii mei, nu aș fi crezut că există o așa numită “epidemie a Jocurilor”. Prima dintr-o serie de 3 cărți “pentru adolescenți” are același impact neașteptat asupra oamenilor de toate vârstele, precum personajul său principal, Katniss Everdeen, asupra națiunii Panem și a celor 12 Districte din carte.
“Jocurile Foamei” de Suzanne Collins nu este o simplă carte pentru adolescenți! Cu toate că acesta este ambalajul internațional de prezentare și auzim din toate părțile că este concurența de temut a seriei Twilight, mi-e greu să mai accept argumentele bazate pe un lucru atât de neînsemnat, comparativ cu ce are de oferit de fapt trilogia. Iar asta se datorează faptului că am văzut nenumărați prieteni, colegi de muncă, părinți și rude ale prietenilor mei cum au “devorat” în doar câteva zile cele 3 romane incredibile!
Cine, dintre cei care au terminat deja cele 500 de pagini ale primei cărți, nu s-a imaginat pe sine în locul fetei de 16 ani, pășind în arena Jocurilor Foamei, pentru a înfrunta planurile și capcanele Capitoliului? Cine nu s-a îndrăgostit de puterea lui Katniss în momentele sale de sacrificiu, de empatie și altruism sau de supraviețuire prin orice mijloc, nu atât a ei însâși, cât a celor dragi și nevinovați.
Concurs:
Din pură pasiune pentru lumea post-apocaliptică în care, la rândul meu, m-am “pierdut” timp de ore întregi, mi-am creat un joc de provocare a imaginației. După multe scenarii despre conținutul neașteptat al arenei și obiectele sau armele din jurul Cornului Abundenței care mi-ar putea fi utile pentru a supraviețui și în urma multor strategii pe care aș putea să le folosesc pentru a rămâne singura dintre cei 24 de concurenți, vreau să vă întreb pe voi, iubitorii de lectură de toate vârstele: Cum ați câștiga voi “Jocurile Foamei”?
Sunt alte 23 de persoane care se află alături de voi în arenă. Doar unul poate fi câștigătorul, cel care supraviețuiește, conform regulilor impuse de Capitoliu. Nu știți ce vă așteaptă o dată ce veți face primul pas în direcția aleasă intuitiv și n-aveți nici cea mai vagă idee dacă o să reușiți să prindeți ziua de mâine.
Lăsați-vă imaginația liberă! Scrieți-ne despre cum vedeți voi arena în care ați fost plasați pentru Jocurile din acest an. Spuneți-ne ce arme sau obiecte v-ați grăbi să prindeți din jurul Cornului Abundenței, pentru a vă ajută să îi învingeți pe ceilalți concurenți. Imaginați-vă în mijlocul acțiunii și spuneți-ne care este strategia voastră și cum ați câștiga lupta pe viață și pe moarte, urmărită la TV de toți cunoscuții voștri!
Am de oferit 2 exemplare din “Jocurile Foamei” de Suzanne Collins, câte unul pentru cele mai originale și frumos scrise 2 “povești”.
Deadline înscrieri: 30 Septembrie 2011, ora 23:59.
Câștigătorii vor fi anunțați în cursul zilei de 1 Octombrie.
Aştept tăcut. Liniştea nefirească mă apasă în această noapte rece de toamnă. Luna încearcă să-şi trimită razele printre norii plumburii pe pământul din faţa mea.
Ce văd? Un teren brăzdat de gropi pline pe jumătate cu noroi, cratere făcute parcă de o mână nevăzută uriaşă, focuri care ard, întreţinându-se din cauciucuri uzate, copaci zdrenţuroşi ce-şi clatină caraghios crengile golite de frunze şi sevă şi încă ceva, ceva măreţ şi plin de importanţă: Turnul Cornului Abundeţei !
Sunt atent şi aştept semnalul de luptă. Aştept racheta semnalizatoare ce va dechide acest balul morţii din acest an.
M-am antrenat în nenumăratele raiduri făcute cu gaşca mea în interiorul Cupolei Oraşului interzis nouă celor care trăiesc în afara jurisdicţiei Capitoliului, iar acum am fosst selectat în această competiţie televizată, ce îi va da şansa câştigătorului, să-şi aleagă libertatea pentru el şi familia sa în Zona Liberă.
Uitasem de televiziunile care transmit această luptă şi de cât încasează de la abonaţii VIP pentru măcelul ce va urma…
Doar unul dintre ce 24 de “Pioni” selecţionaţi va câştiga, cel care va rămâne în viaţă la final şi-mi doresc să fiu acela!
Totuşi pentru a atrage un număr record de plătitori şi pentru a nu lungii durata programului TV, organizatorii au introdus o nouă regulă, aceea că lupta trebuie încheiată până în zori.
Cum ne vor obliga să ne căutăm şi să ne ucidem? Simplu şi perfid de ingenios: fiecare “Pion” are o bombă care va exploda la apariţia primelor raze de soare şi mecanismul de declanşare se va opri doar în cazul în care mai este unul singur în viaţă în zori!
Privesc în faţă şi încă aştept. Focurile aprinse pe câmpul din faţa mea, îmi prezintă o imagine apocaliptică a Turnului Cornului Abundenţei, care străluceţte ca o coroană încrustată cu rubine…, dar oare chiar aşa să fie, am în faţă pietre nestemate? Bineînţeles că mă înşel, acele aşa zise rubine sunt de fapt doar 12 alveole aranjate la baza Turnului, unde se găsesc armele cu care ne vom lupta noi “Pionii”. Acolo trebuie să ajung în viaţă şi să am norocul să găsesc arme şi nu jucării sau mâncare!
Am aflat de la cei mai în vârstă din districtul meu, că nu toţi cei care se vor lupta pe viaţă şi moarte au parte de arme şi perfidia organizatorilor a făcut să nu lase şansa oricăruia care ajunge la Turn să găsească ceva cu care să lupte…
Aud un şuierat deasupra mea şi simt cum o forţă imensă mă eliberează ca dintr-un arc şi mă trimite într-o fugă nebună către Turn. Sunt ca un ghepard ce şi-a fixat prada şi fuge să o prindă, înainte să-şi piardă puterea.
În timp ce gândesc toate acestea, corpul meu depăşeşte în salturi obstacolele ivite în cale, sare pste trupuri deja inerte, alunecă prin noroiul gropilor, se rostogoleşte ferindu-se de alţi concurenţi ce îşi încleştează mâinile în jurul gâturilor, ca într-un vechi dans de societate, se ridică şi fuge în continuare, apropiindu-se ca un metal de magnetul din depărtare. Oare câţi mai sunt în viaţă?
Ajung în sfârşit la baza Turnului şi am şansa de a găsi o alveolă plină cu “bunătăţi”: un scut cu muchiile ascuţite, o arbaletă cu o tolbă având doar şapte săgeţi şi o secure mică de mână. Mulţumesc în gând Creatorului pentru şansa la viaţă acordată!
Iau cu rapiditate aceste arme şi deja sunt pregătit să lupt…
Reflexul mă face să fandez într-o parte la o lovitură de cuţit venită din beznă şi acum văd licărirea ochilor ce mă fixează, îmi aplec trunchiul, rotindu-mi braţul şi lansez securea de mână spre locul unde intuiesc că se află capul oponenului meu şi simt cum ceva se rupe in adversarul meu, urmat de un icnet scurt şi apoi de zgomotul făcut de un trup ce cade secerat.
Simt în gură sângele cald al celuilalt, fapt ce mă îmbărbătează pe moment şi îmi dă putere să plec la vânătoare…
Suntem deja mai puţini decât la inceput şi nu a trecut mai mult de un ceas de la start. Fug şi mă adăpostesc lăngă un copac. Privesc împrejurul meu, aud sunetul armelor ce se lovesc cu putere şi din când în când câte un strigăt de bucurie a vieţii. Mă caţăr ca o felină în copac, printre crengile golite de viaţă.
Aştept. Văd o umbră care se strecoară încet la câţiva zeci de paşi de copacul meu. Îmi încarc în linişte arbaleta şi trag spre locul acela. Aud suieratul uşor al săgeţii care taie aerul. Linişte. Nu aud şi nu mai văd nimic. Cred că totuşi am ratat. Înălţimea locului de unde urmăresc câmpul din faţa mea, mă face să mă simt puternic, dar nu trebuie să uit de tic-tac-ul dispozitivului din bomba mea…, nu pot aştepta la infinit apariţia altor umbre în noapte.
Timpul trece, frigul nopţii îmi intră în oase, strigatele şi ţipetele celorlalţi, se aud tot mai rar în noapte. Luna a intrat cu totul în nori, nori care parcă au coborât şi mai mult către noi cei rămaşi în viaţă şi totul pentru distracţia celor cu mulţi bani, care stau şi privesc liniştiţi emisiunea reality-show live, din faţa propriilor ecranelor TV…
Aud un zgomot puternic undeva lângă baza copacului, zăresc doi dintre concurenţi care se luptă cu înverşunare. Nu mă deconspir şi aştept dezdonământul luptei. Unul dintre ei are o armă de foc, pe care reuşeşte să o folosească, doborându-şi adversarul după două focuri de armă. Datorită încrâncenării luptei, acesta nu m-a observat şi acum după victorie, simţurile sale slăbesc şi devine neatent, permiţându-mi să trag cu arbaleta.
Este uluit de săgeata care a trecut prin faţa lui, ce-i lasă o uşoară urmă de sânge pe obraz. Am ratat dar el nu-şi revine. Nu ştiu de ce, de ce am ratat şi ce-l face să priveasca tâmp la sângele de pe dosul palmei cu care si-a şters faţa.
Încarc o noua săgeată. Norocul îmi surâde acum şi îl privesc cum se încovoaie spre faţă. Cea de-a treia săgeată trimisă, îl culcă definitiv pe solul naclăit de sânge.
Privesc trupurile neînsufleţite. Par nişte muşoroaie de termite gigant, aşa cum am vazut o dată într-un documentar. Trebuie să cobor, deoarece timpul nopţii se scurge şi zgomotele de luptă sunt tot mai rare.
Apare o nouă umbră care se prelinge peste denivelările terenului. Trag. Aud un schelăit care vine din acea direcţie. Am nimerit un nenorocit de câine care probabil încurajat e foame şi de mirosul merindelor din unele dintre alveolele Turnului Cornului Abundenţei, a trecut prin zonă. Sper să-şi fi potolit totuşi foamea înainte de moarte.
S-a făcut linişte deplină. Cobor din copac cu atenţie şi mă îndrept către cei doi foşti adversari morţi din apropiere. Iau pistolul celui ucis de mine, îl verific şi încarc ultimul cartuş pe ţeavă. Imi pun pistolul la spate.
Plec în căutarea supraviţuitorilor sau a supravieţuitorului…
Mai este puţin şi se luminează. Oare sunt singurul în viaţă? Nu cred. Aşa este.
Lovitura a fost brutală şi năpraznică. M-a doborât. Imi scapă arbaleta jos. Sunt în genunchi şi trebuie să gândesc repede. Cum să parez viitoarea lovitură de sabie. Ridic mâna ce ţine scutul şi parez o nouă lovitură de sabie, dar o lovitură puternică cu piciorul mă întinde la pământ. Nu mai am resurse în faţa atacatorului care pare un uriaş, deşi nu poate avea mai mult de şaisprezece ani…, arunc scutul din mâna pe care o mai pot folosi şi reuşesc să-mi iau pistolul de la spate, ca să-l descarc în pieptul lui.
Cade peste mine, având o privire de ciudată, de curiozitate sau de nedumerire în faţa morţii.
Reuşesc sa-l dau jos de pe mine şi vreau să respir. Mă uit la cer şi văd cum tenebrele nopţii lasă loc apariţiei zorilor.
Stau întins pe spate şi mă gândesc daca sunt SINGURUL de pe acest câmp al morţii. Nu trebuie să mai aştept prea mult şi voi afla dacă bomba mea, mă v-a lăsa în viaţă ori nu.
Mă ridic uşor în genunchi, ridic scutul de jos şi apoi cu ajutorul acestuia mă ridic în picioare. Mai am puţin de aşteptat.
Simt oboseala cum mă cuprinde şi mă face să mă clatin.
Razele soarelui au puterea să lumineze câmpul de luptă şi să-mi încălzească inima obosită şi tristă…
…raze de soare care mă inundă şi atât ? Înseamnă că am reuşit şi sunt UNICUL supraviţuitor !
Sunt fericit, am reuşit să-mi duc familia departe de sărăcie şi mizerie şi mai este ceva: am câştigat Jocurile Foamei !
Am încercat să mă încadrez în timpul limită al “Jocurilor” blogului şi sper că am reuşit! Am scris până în ultima secundă a zilei de toamnă a lunii septembrie şi am crezut că voi depăşi termenul şi voi “exploda”…
Nu am crezut că voi scrie vreo 4 ore la această “nuveletă”, dar mă bucur că am terminat-o la timp şi sper că imaginaţia mea (nealterată de textul cărţii, deoarece nu am nimic din seria JF), a fost şi este o lectură agreabilă, cu o singură condiţie: să rămână pentru totdeauna doar o povestire SF !
Mă duc să visez frumos ! 🙂
Si castigatorul este…?
Multumesc!
Mulţumesc Andreea că mi-ai apreciat “concurentul” şi l-ai selectat printre câştigătorii rundei ! 🙂
Voi avea acum plăcerea, să aflu din mâna adevăratului autor al seriei “JF”, cum se supravieţuieşte într-o arenă…
Cu multă plăcere! 🙂
Vai, este oare posibil, să fi fost vânat “concurentul” meu şi să nu mai aibă şansa de a ajunge unde-i era destinaţia sau este doar prins si ţinut captiv pentru o perioadă ? Trebuie să invoc spiritele Jocului pentru a-l elibera ? Îmi trebuie un semn din partea creatorului şi atunci voi fi sigur, că “el” va cunoaşte drumul către mine…
Aştept cu sufletul la gură, cum va fi “materializat” finalul… 🙂
O sa ramai uimit, te asigur!
Eu sper, să fiu “uimit” cât mai curând cu premiul în sine, deoarece cred că mă voi apuca să citesc un alt volum din JF, în lipsa primului…
Nu a ajuns nici acum cartea la Dvs.? Ați mai vorbit cu vreun coleg de-al meu cumva?
Cartea nu a ajuns şi nu am vorbit cu nimeni din editură. M-am gândit că dacă am transmis nr. de telefon pe mail, în cazul unei întârzieri sau a altei probleme, voi fi sunat…
Vă mulţumesc pentru interes şi aştept să primesc informaţii pe blog sau pe mail.
P.S. Soţia a câştigat volumul “Dune” la concursul “Sărbătorim autorul celei mai iubite povești SF!” şi nu s-a materializat nici aceasta livrare.