Update:
Nu îmi place când nu mă pot ține de cuvânt în privința regulilor concursurilor de pe blog, însă și de această dată mi-a fost tare greu să aleg un singur răspuns din partea voastră spre a-l premia. Așa că m-am oprit asupra celor 2 comentarii care mi s-au părut tare frumoase, ele însele niște scurte povestioare foarte captivante!
Sincere felicitări, Florin și Laurentzyu!
Luna Septembrie este una dintre cele mai semnificative ale anului, din punct de vedere scriitoricesc. Asta pentru că la doar o zi distanță de sărbătoritul nostru de ieri, GRR Martin, ilustrul scriitor horror Stephen King împlinește 64 de ani!
Concursul aniversar de astăzi este adresat cititorilor înfocați ai domnului King, așa că vă voi adresa cea mai dificilă întrebare pe care un fan al său ar putea să o primească: “De ce citiți Stephen King?”
Ideea întrebării mi s-a cuibărit în minte citind un interviu mai vechi cu autorul, în care acesta a fost întrebat de ce scrie. Am fost impresionată de răspunsul oferit, și anume că “am fost făcut pentru a scrie povești”.
Eu îi citesc cărțile de când aveam 13 ani și am pus prima dată mâna pe Carrie. Atunci am început să simt nevoia acelei doze de realism terifiant pe care îl regăsesc în aproape toate scrierile sale și pe care numai Stephen King reușește să mi-l sădească adânc în minte și simțuri. Acesta este, bineînțeles, doar unul dintr-o serie întreagă de motive pentru care îl consider autorul meu preferat!
Aștept și răspunsul vostru, aici pe blog! Voi premia cititorul cu cel mai impresionant răspuns, cu o carte la alegere din colecția Stephen King de pe Nemira.ro!
De asemenea, weekend-ul acesta este dedicat în totalitate autorului, urmând să fie valabilă promoția de 50% reducere pentru toate titlurile Stephen King!
Deadline concurs: 22 Septembrie 2011, ora 23:59.
Vă las cu trailerul pentru viitoarea sa carte, “11/22/63”, care va apărea în State la începutul lunii Noiembrie.
La mulți ani, Stephen King!
Tweet
“Ideea întrebării mi s-a cuibărit în minte citind un interviu mai vechi cu autorul, în care acesta a fost întrebat de ce scrie. Am fost impresionată de răspunsul oferit, și anume că “am fost făcut pentru a scrie povești”.”
Plecand de la raspunsul lui KING Stephen si de la intrebarea Andreei si tinand cont de faptul ca doar putini sunt cei “facuti pentru a scrie povesti”, rezulta ca restul am fost facuti pentru a le citi povestile, pentru a ne bucura de darul lor de a scrie aceste povesti.
Prima carte scrisa de “regele” Stephen pe care am citit-o a fost “Talismanul” scrisa impreuna cu prietenul sau Peter Straub si aparuta la editura Nemira in colectia Nautilus in trei volume (nr. 139,140 si 141). Povestea lui Jack Sawyer si a prietenilor lui in cele doua lumi paralele nu mi-a dat pace pana nu am ajuns la finalul celor trei volume.
A fost momentul in care am descoperit inca un autor care a fost facut sa scrie!
La Multi Ani Stephen KING!
Mai intai de ce nu citesc cartile lui uncle Steve: nu le citesc pentru ca sunt horror, nu le citesc pentru ca ma ‘sperie’, nu le citesc pentru suspans. Le citesc pentru felul cum reuseste sa surprinda oameni absolut obisnuiti in situatii extraordinare. Le citesc pentru ca imi ofera o perspectiva absolut corecta asupara unei anumite perioade. Le citesc pentru ca, cel putin pentru mine, nu sunt doar niste romane horror.
Prima mea carte de Stephen King pe care am citit-o, a fost Christine, cumparata de la editura Nemira. In mare parte stiam ca este vorba despre o masina ucigasa si nu mi se parea prea interesant subiectul da totusi am citit-o din cauza faimei pe care o are King. Pot sa zic ca in timpul liber, stateam numai de ea, sa mai citesc putin, sa va cum evolueaza povestea. Actiunea cartii niciodata nu o ia pe un fagas normal, nu poti prevede ce sa o sa intample pe parcurs; tot timpul apare ceva nou, o rasturnare de situatie si automat ca nu te poti plictisi citind-o. Punctul lui forte(King) este atentia pe care o da la detalii, plus ca stie cum sa ajunga la sufletul omului, cum sa il impresioneze. Cat ai fii de lipsit de imaginatie, tot te apuca un fior cand dai in carte de atatea detalii, cand totul este povestit cu lux de amanunte, mai ales situatiile socante/dure. Aproape ca le poti vedea in fata ochilor si daca mai citesti si noaptea, poti avea chiar cosmaruri. Stie si sa introduca cititorul incet-incet intr-o atmosfera terifianta, sa creeze o tensiune apasatoare, un suspans ca in cartile politiste, de care poti scapa, poti afla misterul sau cum se termina, decat daca citesti cartea pana la capat. Pe buna dreptate i se spune “regele genului horror”. Este de ajuns sa ii citesti o singura carte, ca sa devii dependent de scrierile lui. Acum cum dau pe internet de o carte a “Regelui” pe care nu am citit-o, fac tot posibilul sa strang banii necesari ca sa mi-o procur. Am capatat o asa dependenta, ca si chiar daca aud ceva de rau despre o carte a dansului, nu cred pana nu o citesc si eu. Pe toate le consider numai hit-uri. Nu am intalnit una pana acum sa nu imi placa. Pur si simplu il ador. 🙂 La Multi Ani Stephen King!
Cand citesti Stephen King ajungi uneori sa iti fie frica sa intorci pagina.Iti da senzatia de teama,durere,frica si numai curiozitatea te impinge sa citesti mai departe.
N-am citit nimic despre Stephen King, desi am auzit ca este un scriitor bun. Ai vorbit asa frumos despre el ca acum trebuie sa-i citesc opera! Sunt foarte curioasa!
Dupa mine, cea mai buna carte ramane Shining. Extraordinara prin concentrare: 3 personaje principale vreme de vreo 300 de pagini, din cele 500 și ale cărții, o carte al carui final Kubrick, extraordinar in alte filme, l-a cam ratat. In carte, Jack constientizeaza in final ca era manipulat de Hotel si i spune fiului sau sa fuga, iar acesta ii saruta mana insangerata, scena de un tragism fantastic. Shining este singura carte pe care am reusit sa o citesc de vreo 8 ori si de fiecare data descopar noi amanunte. Si il iubesc pe King si pentru modul in care reuseste sa introduca elemente autobiografice in carte: probleme cu bautura, accidentul de masina si cum face referiri la unele personaje in alte romane ale sale.
Stephen King nu este un scriitor. Soc si blasfemie in prima propozitie? ca cititor il vad un cronicar ce traduce ce simte si gandeste , mai mult doar, nu se termina doar prin a relata, face din o poveste o poveste in care esti implicat in tot cuprinsul ce se extinde dincolo de copertile ei, mult dupe ce le-ai inchis fizic . si nu contine doar frica ci si speranta, iar speranta rasare din orice cosmar.
Amintirea e inca proaspata desi s-a intamplat cu mai bine de 10 ani in urma.Pe atunci eram soldat la politia de frontiera si mai
aveam AMR vre-o 60 de zile.In timp ce strangeam cartea intre palme ma uitam pe geam la peisajul incremenit de frig si ma gandeam oare ce oameni nebuni ar incerca pe vremea asta sa treaca dincolo.Afara era un decembrie rece si pustiu iar eu trebuia sa-mi petrec toata noaptea in camp deschis.Ma gandeam la asta si la multe altele in timp ce-mi infasuram cu grija in foaia de cort ultima carte a lui Stephen King pe care-o imprumutasem de la un prieten.In noaptea aceea au fost temperaturi de minus 20 de grade si impotriva regulamentului militar m-am riscat si am aprins un foc intr-un loc mai retras,dupa care mi-am asezat arma la picioare,mi-am aprins
lanterna, am deschis cartea si am pasit in lumea LUI.Lemnele trosneau in focul inconjurat de gheata iar fiecare cuvant citit era o limba de foc intima care-si facea loc in interiorul meu alungand iarna rece.Cand ridicam ochii din carte ma trezeam intr-o lume alba si muta, singura pata de culoare fiind colegul meu de patrula care statea la marginea focului zgribulit de frig , frig pe care ceva in interiorul meu nu ma lasa sa-l simt iar acel ceva isi avea izvorul in Salem’s Lot.Dimineata cand am ajuns la pichet am aflat ca unui coleg aflat in misiune i-au degerat doua degete iar altuia urechile.Probabil ca au respectat regulamentul foarte strict…mi-am zis in gandul meu.Oricum se vedea un lucru in ochii tuturor..aveau sufletele inghetate.Nu m-am uitat in oglinda dar daca as fi facut-o cred ca inca se mai vedea jarul mocnit din adancul meu pe care l-au lasat in urma limbile de foc, nascute din condeiul lui stephen King. Au trecut ceva ani de atunci ,cu timpul am pasit in noi si noi lumi create de maestru,m-am maturizat alaturi de Jack Sawyer in Talismanul ca apoi sa privesc raul in ochi in Casa intunericului, am pornit la drum cu pistolarul Roland prin Tinuturile pustii si m-am intors pe alt drum, in alta lume, in cautarea unui sot pierdut in Povestea lui Lisey,am simtit fiori cand am citit cuvantul “amirc” in oglinda din Shining,am constatat cu stupoare ca nu toti clownii sunt prietenosi in IT,am condus o masina posedata in Christine ,am invatat ca salvarea uneori poate fi mai rea decat moartea iar dragostea poate duce la tortura si sadism in Missery si curiozitatea m-a impins tot mai departe si am fost pe deplin cucerit de ritmurile impuse in festivalul
post-apocaliptic din Apocalipsa si sper sa mai fie multe calatorii iar scrierile lui sa ne de-a fiori de gheata si foc multi ani de-acuma incolo .In incheiere vreau sa spun un singur lucru, daca pe lumea asta este un scriitor care stie cu adevarat ce face atunci el se numeste Stephen King si stiu sigur ca nu sunt singurul dispus sa mearga alaturi de el pana la capat,oriunde ar fi acest capat. LA MULTI ANI Stephen Edwin King !