“Orașul din afara timpului” este primul roman publicat de Francisco González Ledesma sub pseudonimul de Enrique Moriel, fiind de asemenea o noutate editorială a colecției Suspans!
Acest thriller polițist, avându-i drept protagoniști pe avocații-detectivi Marcos Solana și asistenta sa Marta Vives, este o aventură palpitantă presărată cu mistere, intrigi, precum și cu cele mai sugestive pasaje menite să ne introducă în atmosfera specifică Barcelonei!
Marta Vives, tânăra avocată ce lucrează pentru Marcos Solana drept asistentă, încearcă să clarifice moartea misterioasă a unui nobil al înaltei societăți din Barcelona. De-a lungul investigației, Marta nu trebuie doar să se confrunte cu forțele răului ce au de-a face cu incidentul, ci va fi implicată și în lupta pentru descoperirea trecutului întunecat al familiei sale, cu o istorie ce se întinde de-a lungul secolelor!
Alături de Marta vom porni într-o călătorie fascinantă, printre umbrele și luminile indiciilor lăsate de “un mort, bineînțeles; un preot catolic și o fotografie veche de aproape o sută de ani, expusă pe unul dintre coridoarele spitalului clinic.” Întrebarea ce ne va măcina pe tot parcursul lecturii este una cât se poate de esențială: ce dovadă avem că Binele învinge întotdeauna Răul?
Temă de discuție:
Ați citit vreo operă literară în care Binele este învins de Rău? Cum vi s-a părut o astfel de carte?
Tweet
![„Biblioteca de la miezul nopții”, un nou roman de Matt Haig [Fragment în avanpremieră]](https://blog.nemira.ro/wp-content/uploads/2020/09/1080x1080_matt_haig-120x120.jpg)
Am comandat-o inca de vineri! Pare a fi exact pe gustul meu. Iar Barcelona…ramane orasul in care m-as muta si maine!
cred ca foarte multi dintre noi am citit basmul “tinerete fara batranete si viata fara de moarte”, despre care nu se poate spune ca se termina “bine”, in sensul cel mai obisnuit al cuvantului. un alt titlu care-mi vine in minte si face parte din aceeasi categorie a cartilor fara “happy-end”, mai exact a celor in care binele este invins de rau, este “colectionarul”, de john fowles, apoi mai noile “jocul ingerului”, “marina” si “printul din negura”, de carlos ruiz zafon. mi s-a parut frustrant, dar realist acest tip de final. 😀 cred ca am mai citit si alte texte de acest fel, dar doar acestea mi-au venit acum in minte. ce am apreciat insa la toate acestea e faptul ca nu sunt teziste. prin asta vreau sa spun ca nu au urmarit musai sa arate ca raul invinge binele, ci pur si simplu ca asa este viata uneori (sau de cele mai multe ori). 😀