„Fiind vorba despre Stephen King, putem renunţa la orice introducere.” Aşa debutează recenzia celor de la Bookmarks dedicată ultimului thriller al maestrului, şi au perfectă dreptate.
King nu mai are nevoie de nici o introducere, cu atât mai puţin pe un blog dedicat cititorilor Nemira. Aşa că, să intrăm „în pâine”.
Volum lansat la sfârşitul lunii ianuarie 2008, aproape simultan în Statele Unite şi Marea Britanie, Duma Key nu a dezamăgit nici o secundă, atât prin calitatea literară cu care ne-am obişnuit, cât şi prin potenţialul comercial. A stat atât de mult în topul New York Times Best Seller, încât nici nu mai are rost să dăm cifre. King este o adevărată fabrică de bestseller-uri, iar maşinăria funcţionează mai bine ca niciodată.
Recenziile de specialitate sunt şi ele entuziasmante. Considerată de unii cea mai bună poveste a sa din ultimii cincisprezece ani, Duma Key este în primul rând marcată de un accentuat caracter autobiografic, ceea ce face lucrurile cu atât mai interesante pentru fani. Mai ales pentru că ei ţin cu siguranţă minte accidentul aproape fatal pe care l-a suferit pe o autostradă din Maine în 1999. Mai mult, după istoria unei căsnicii din Povestea lui Lisey, a venit momentul ca Stephen King să scrie despre propriul divorţ (informaţie cu bunăvoinţă „divulgată” de Chuck Verrill, editorul său).
Chiar şi doar aceste două ingrediente sunt suficiente pentru a stârni dorinţa de a pune mâna pe carte. Şi, aflată acum în laboratorul de traduceri al domnului Mircea Pricăjan, sperăm că în această toamnă o vom oferi publicului românesc spre a fi „devorată”.
Aşa că, dacă tot încerc să vă trezesc interesul şi să vă aţâţ, trebuie să spunem câteva cuvinte şi despre povestea propriu-zisă…
Un groaznic accident pe un şantier de construcţii îi smulge braţul lui Edgar Freemantle, întunecându-i de asemenea memoria şi mintea. Calvarul perioadei de recuperare îi provoacă schimbări de personalitate şi accese de furie necontrolată ce grăbesc sfârşitul căsniciei sale. Edgar îşi doreşte să nu fi supravieţuit accidentului, dar psihologul său îi recomandă un leac geografico-existenţial: îl sfătuieşte să îşi schimbe complet viaţa, părăsind oraşul aglomerat şi afacerile din domeniul construcţiilor.
Retras la Duma Key, în paradisul Golfului Mexic, Edgar începe să picteze cu pasiune, descoperindu-şi un talent extraordinar. Dar atracţia sa faţă de pictură şi desen pare a fi comandată de o forţă ce îl depăşeşte, ca o constrângere. Multe din tablourile sale au o putere ce nu poate fi controlată, aproape mistică, scoţând la iveală secrete de mult îngropate, trezind nălucile copilăriei. Talentul său poate fi, de asemenea, o armă…
O meditaţie asupra luminii şi întunericului puterii creatoare, garnisită cu elementele supranaturale pentru care îl iubim atât de mult şi împănată cu trimiteri autobiografice, ultimul său thriller… will surely thrill you. As always.
@Ion Ardeleanu: da, asa e, m-am exprimat aiurea, ma refeream la momentul/contextul actual.
@IB: probabil cand vine Silviu din concediu, peste 2 saptamani 🙂 Eu abia m-am intors 🙁 Referitor la Barbara Cleverly, abia am inceput seria Laetitia Talbot, mult prea devreme sa ne gandim sa incepem inca o serie.
@Vlad Puescu: Tocmai pentru ca mi-a placut “Mormantul lui Zeus” iar din seria Laetitia Talbot urmeaza sa apara abia al doilea roman (din informatiile mele), am zis ca poate incercati si cealalta serie!
@V.P.-Welcome back! Sper ca ai venit cu forte proaspete si cu surprize pentru noi cititorii.
A fost cam scurta vacanta, ce-i drept, si, din cauza dorintei de a vizita cat mai multe locuri frumoase (activismul nu ne paraseste nici in vacanta, boala omului recent), as mai fi avut nevoie de o vacanta pentru a ma recupera dupa concediu 🙂 Ma bucur, totusi, sa fi revenit din munti printre voi, imi plac mult discutiile noastre de aici si sugestiile voastre (foarte utile si imbucuratoare). Un sfarsit de vara cat mai frumos la toata lumea!
@Dorin Muntean: sunt intru totul de acord cu tine: king merita prezentat romanilor si ca scriitor de povestiri/nuvele. colectia mea preferata este ‘different seasons’, din varii motive. cine stie, poate ca-ntr-un viitor oarecare vor putea fi vazute si ele pe rafturile librariilor noastre. sanatosi sa fim, ca-s multe lucruri de recuperat din bibliografia lui king.
@Mircea Pricajan: ma bucur mult ca suntem pe aceeasi lungime de unda, si ai dreptate in legatura cu Different Seasons… Este o capodopera de gen.
Cand eram in liceu, prin ’98, impreuna cu un bun prieten pe nume Bob Andreescu, am incercat sa traducem “Rage”… Am si reusit cam jumatate din nuvela, insa anul acela am terminat liceul si am am urmat cai diferite… Mai mult decat atat, am pierdut si manuscrisul… Intre timp, m-am gandit sa-i las pe profesionisti sa faca treaba asta…
In realitate, sugestiile am urmarit sa le fac editurii Nemira, intrucat de la ei ar trebui sa plece initiativa…
p.s.: am dat o tura pe blogul tau… un fel de “hic habitat felicitas”? Eu am locurile magice si timpurile bantuite…
Dorin Muntean a spus: “… Acum insa, m-am plictisit sa vad Shining sau Misery pe rafturi, chiar si reeditate… O fi vreo strategie de marketing, departe de puterile noastre de intelegere…”
@Dorin Muntean: de ce e rau, in opinia ta, ca un roman bun de King sa se gaseasca in permanenta in librarii? Cu o carte care se vinde rezonabil, constant, orice editura va face tot posibilul ca acel roman sa se gaseasca in toate librariile. Daca nu, va incerca sa scape de tiraj, si titlul dispare. Ce e de neinteles in aceasta “strategie de marketing”? Obisnuinta ca titlurile bune sa se epuizeze si sa dispara apartine altor vremuri, iar ca “strategie de marketing” ar fi falimentara, pentru orice editura.
@Vlad Puescu: nimic rau, in opinia mea, ca o carte sa stea timp indelungat in librarie, mai ales daca este de Stephen King… Ce era putin suparator era ca aceeaşi carte statea in librarie, adica acelasi exemplar, eventual cu coltul indoit… Asta am vrut sa spun, ca nu s-a mai gasit nimeni sa cumpere Shining sau Misery… Acum vreo 15 ani, titlurile Nemira dispareau pur si simplu in 3 – 4 luni… exemplu: Orasul BantuIT (cel din 1997), sau colectia Opere Complete Sven Hassel, cea cu tanc pe coperta… Unele stateau poate ceva mai mult… Imi aduc aminte cum am “ratat” primul volum din Hassel si l-am cumparat apoi la pret dublu, deoarece nu-l mai gaseam…
Tu trebuie sa stii mai bine daca se vinde rezonabil si constant, iar “strategia” de care vorbeam consta in aceea ca printre ceva reeditari, sa mai apara si ceva nou, astfel ca Cititorul (In)constant “de ultima generatie” – destinatarul ofertei- care a citit Lisey’s Story, sa incerce imediat si Salem’s Lot, ori dupa Black House, sa citeasca Gerald’s Game… Cam in acelasi m-am virusat si eu, cu Shining, in ’93…
In ceea ce ma priveste, am cumparat si reeditarile, care nu puteau sa-mi lipseasca din biblioteca…
… si ziceai ceva despre o (eventuala) veste buna, despre un anume turn intunecat… iar in rest, numai bine!