“Încă de la început, țineți cont de un lucru: romanul Sub dom de Stephen King n-are nici o legătură cu serialul Under the Dome. Există unele elemente comune, dar atît de nesemnificative încît pot spune cu mîna pe inimă că nimic din ce veți citi în continuare nu conține spoiler.
  Romanul Cianură pentru un surîs de Rodica Ojog-Brașoveanu are șase personaje principale, dacă nu-l punem la socoteală pe maiorul Cristescu. Unele rezistă pînă la sfîrșitul cărții, altele dispar din motive de… crimă. Spre deosebire de alte cărți, locotenentul Azimioară este mai puțin caracterizat, este o simplă umbră a lui Cristescu. Acest lucru este compensat printr-un portret desăvîrșit al Melaniei Lupu, venerabila doamnă frumoasă, delicată și foarte inteligentă.
“Acest roman care a primit un premiu Hugo nu este o carte ușoară, ci una care se citește cu pauze necesare documentării suplimentare. Mai mult decît istoria paralelă, mi-a plăcut modul în care oamenii încearcă să se adapteze unii la alții. Discursurile interioare ale multor americani care interacționează cu japonezii m-au dus cu gîndul la situațiile în care este pus, la un nivel primar, turistul într-o țară străină despre care nu s-a informat suficient. Un chin al diferențelor culturale care nu …
O carte groasă, incomodă la metrou și care te face să te simți jenat cînd privirile poposesc pe volum și pe fața ta, de parcă ai fi vinovat că autoarea a simțit că poate epuiza povestea în nu mai puțin de 730 de pagini. Volumul este un deliciu. Este o poveste care se petrece la Istanbul, la Beirut, în India și la Paris. Este viața Selmei, una dintre ultimele prințese turce, nepoată de sultan. Este viața mamei autoarei.