Intro
Prima oară m-a apucat îngrijorarea cînd am văzut, la una dintre cele 14 sau 15 mutări ale mele, cîte am de cărat. Tot felul de nimicuri s-au adunat de-a lungul anilor și le-am păstrat din motive diverse: legături sentimentale cu obiectele, senzația că voi avea odată nevoie de ele, lenea de a le sorta ș.a.
A doua oară m-am îngrijorat la magazin. Eram la un hipermarket (iată, nevoia de a hiperboliza la infinit, pentru că “supermarket” părea o denumire meschină) și am văzut rafturile de la raionul de hîrtie igienică. Am încercat să-mi închipui pe ce baze s-ar face alegerea unui hîrtii potrivite:
- senzația la atingere (dar cum o testezi în hipermarket?)
- mirosul (dar nu e cam îndepărtat gîndul să vrei să te ștergi cu lavandă?)
- culoarea (ce rost mai are ea, din moment ce la final orice culoare se uniformizează?) ș.a.m.d.
Stăteam și mă uitam la rafturile ticsite cu hîrtie igienică de 10 feluri și în diverse mărimi și nu știam dacă trebuie să fiu mîndru sau trist în legătură cu rasa umană. În timp ce avem 10 feluri de hîrtie igienică, stîlcim limba română, ne uităm la Antena 1, aruncăm chiștoace pe plajă și avem iPhone cu cea mai la modă cifră în denumire.
Lexiconul inutilității. Un mic vademecum al rafinamentului de Alexander von Schönburg
Despre inutilitate și lux este vorba în cartea aceasta. Lexiconul inutilității. Un mic vademecum al rafinamentului de Alexander von Schönburg este un volumaș scris în registrul umoristic-ironic-tragic despre lucrurile fără de care putem trăi, despre cele de care nu ne mai putem lipsi dar nu știm cum au apărut în viața noastră, despre cele de lux inutil și despre cele care ne gîndilă orgoliul de primate evoluate.
Autorul spune că Maria-Antoaneta recomanda poporului să mînînce cozonac dacă nu are pîine, ceea ce arată că între abundență și necesitate este o distanță foarte mică. Asta mi-a amintit automat de Ceaușeasca, savanta de renume mondial care le spunea același lucru, zice-se, românilor: “Nu mai au pîine? Să mănînce cozonac! Le e frig în case? Să mai pună o haină pe ei!” Se spune că pe timpul lui Ceașcă aveam de toate, ba chiar uneori chiar și portocalele și banane. Dar vedeți voi, dragii moșului, bănuiesc că e în firea omului să considere că are de toate abia atunci cînd are foarte mult.
- Apa plată poartă sute de denumiri și are pe etichetă valențe neînchipuite. Civilizație?
- Scobiturile sunt scurte și lungi, cu vîrf ascuțit sau rotund, din lemn de fag sau de bambus. Opțiune
- Aceeași carte există în ediție paperback, hardcover, princeps și de colecție. Snobism?
Autor: George Hari Popescu
Citeşte continuarea şi participă la concurs pe cyberculture.ro: povestește pe scurt despre cel mai inutil cadou pe care l-ai primit vreodată. Termen: 20 august.
Tweet
