Inspirată de rubrica aceasta The Guardian, pe care o citesc de ceva vreme cu multă bucurie, m-am gândit să replicăm pe blogul Nemira seria. Cu n’autori, firește. Și cu ușoare modificări: un set de cinci fraze (diferite, pe cât posibil, pe cât ține „inspirația”) în jurul cărților și altul, bonus, așa, pe marginea altor arte. Sper să intrați în joc și să vă facă plăcere să-i (re)descoperiți pe n’autori și din alte unghiuri. Astăzi, vă invit la o lectură–fulger, cu și despre scriitorul Flavius Ardelean. (Eli Bădică, coordonatoarea colecției n’autor)
Cartea care nu cred că ar fi trebuit publicată niciodată
Nu contează. S-ar fi întâmplat oricum, mai devreme sau mai târziu.
Cartea de non-ficțiune pe care mă bucur cel mai tare că am citit-o
Omul și simbolurile sale de C. G. Jung este cartea care mi-a deschis ochii spre interior și care a pus bazele unei întregi serii de lecturi în domeniul psihologiei jungiene, corpus despre care pot spune fără rușine sau reținere că mi-a salvat viața acum un an.
Cartea cea mai întunecată pe care am citit-o vreodată
Mi-e greu sa aleg. Trișez și menționez trei: The Cipher de Kathe Koja, The Girl Next Door de Jack Ketchum & In Silent Graves de Gary A. Braunbeck.
Cartea pe care le-am recomandat-o cel mai des prietenilor
Pe când încă mai recomandam cărți prietenilor, cred că cel mai des era vorba despre Bolaño cu 2666, dar mi-a trecut – și recomandatul, și Bolaño. Acum aș sugera/recomanda scrisorile lui Seneca către Luciliu.
Cartea pentru care mi-ar plăcea cel mai tare să rămân în amintirea oamenilor
Miasma. Tratat de rezistența materialelor, Herg Benet, 2016.
& More (bonus)
Albumul muzical de care am fost obsedat atât de mult timp, încât îi cunosc fiecare nanosecundă, fiecare respirație, fiecare pauză
Mindrot, Soul, 1998.
Arta care mi-a fost cel mai aproape în perioada pandemică
Serialele de televiziune.
Cel mai bun scenariu de film horror pe care l-am văzut în ultimii ani
Wounds din 2019, după nuvela The Visible Filth a lui Ballingrud.
Regizorul/-area (de film sau teatru) care cred că s-ar potrivi perfect cu literatura mea
Clive Barker.
Cel mai neobișnuit spațiu în care am fost
În acel spațiu liminal numit vis.
Flavius Ardelean s-a născut la Brașov în 1985. A publicat șase romane și trei volume de povestiri – cel mai recent, Câteva feluri de a dispărea, a apărut în 2019 la editura Nemira, în colecția n’autor –, pentru care a primit două premii Colin pentru literatură fantastică. Volumul său de debut, Îmblânzitorul apelor, a fost nominalizat la Festival du Premier Roman de Chambéry, Franța. A fost nominalizat de două ori consecutiv la premiul Tânărul Prozator al Anului în cadrul Galei Tinerilor Scriitori din București, pentru romanele sale din ciclul Miasma. Prima sa carte pentru copii, Bezna, a fost nominalizată la premiul Cartea Anului 2018 în cadrul Premiilor Anului în Cultură la Brașov.
Mai multe detalii despre scriitor sunt de găsit pe site-ul www.flaviusardelean.com.
Credit foto principală: Valeriu Cătălineanu.
Tweet
