E tânăr. Şi e pictor. Ba chiar unul care vorbeşte la per tu cu geniul. Lumea artistică a Parisului, atât de plină de mofturi şi toane în general, îl primeşte cu braţele deschise, îl răsfaţă şi îi acceptă capriciile ca un amant cu experienţă.
Se întâmplă uneori să-ți pice în mână câte o carte – de obicei accidental – te uiți la ea, zici e destul de subțire, e de la NEMIRA, tocmai bine, am în lista de sarcini și o carte de la NEMIRA, asta e tocmai bună, o termin în seara asta… Și, într-adevăr o termini în seara aceea, pentru că uiți de toate, și de meciuri, și de scandaluri televizate, te trezești că râzi de unul singur, ca în copilărie, doar …
Familii nobiliare și frați întorși unul împotriva celuilalt, toți orbiți de setea de putere și de un tron care a adus cu sine numai vrajbă și violență. Martin își continuă lumea fantastică în cheie istorică, adunând laolaltă, parcă, toate luptele și jocurile politice pe care omenirea le-a săvârșit.
Sărbătoriţii lunii mai sunt invitaţi să îşi revendice cadoul de la Nemira. Numai în acest weekend, Nemira oferă 50% reducere pentru toţi cei ce îşi sărbătoresc ziua de naştere în luna mai.
Unul dintre cei mai versatili scriitori de ficțiune speculativă și unul dintre cei mai talentați povestitori, George R.R. Martin este un romantic, dacă a existat vreodată așa ceva. Povestirile sale timpurii, multe dintre ele aparținând unui viitor al pustiirii galactice, au atras rapid atenția datorită lirismului sumbru, a complexei și terifiantei atmosfere infuzate în decorul science fiction:
Uşa începe să vibreze. E fragilă, făcută din lăstari de bambus, legaţi laolaltă cu sfoară zdrenţuită. Vibraţia e subtilă şi încetează aproape imediat. Îşi saltă capetele să asculte, amândoi, un băiat de paisprezece ani şi un bărbat de cincizeci, de spre care toată lumea crede că e tatăl celui dintâi, dar care s-a născut în apropierea altei jungle, pe o altă planetă, la sute de ani-lumină depărtare.
Timp de o săptămână, R. Childan pândise cu nerăbdare sosirea poştei, dar preţiosul transport din Statele Munţilor Stâncoşi nu sosise încă. Joi dimineaţa, deschizând magazinul şi văzând duşu meaua plină de scrisori aruncate prin fanta uşii, se gândi: azi voi avea de-a face cu un client supărat.
În nopţile pământene, Sirius, iarna mai ales, când aruncă sclipiri îngheţate dintr-un cer sticlos, aburit parcă de răsuflări… Sau vara, mai spre orizont, îndată după lăsarea serii, arătând sudul în silueta fantomatică a Câinelui Mare, peste puzderia de stele a Galaxiei. „Tu mai ţii minte, Leonida?” îl întrebam, uneori, când singurătatea devenea nu numai apăsătoare, ci se însoţea de acea senzaţie chinuitoare, specifică profesiunii noastre şi prezentă mai ales în zborurile lungi.