„Înger, îngeraşul meu...” O rugăciune a copilăriei care, poate, acum este demult uitată. O superstiţie, o obişnuinţă, un abandon spiritual provenit dintr-o reală credinţă, o împreunare a mâinilor către speranţă şi lumină călăuzitoare. Indiferent de motivele pentru care invocăm îngerii, facem ştiind că ei, poate, ne ascultă.