Arthur Hailey – Detectivul (Detective, 1997) 748p., MMP, Editura Nemira, București, 2011, Colecția Suspans, Trad. Silviu Genescu, Red. Sandrina Pătrășcan

Să afirmi despre Arthur Hailey că a fost un clasic al literaturii de suspans este, cu siguranță, un eufemism. E drept, nu cred că se poate compara cu Raymond Chandler, de exemplu, dar acesta a fost, la urma urmei, un precursor și l-a creat pe Philip Marlowe (cred cu tărie că șansele de a rămâne în mintea generațiilor viitoare cresc dacă ai creat un personaj clasic, căruia i-ai dedicat și o serie consistentă). Arthur Hailey n-a fost genul care să creeze serii (deși de Malcolm Ainslie m-am atașat instantaneu și aș fi vrut s-l mai întâlnesc și în alte romane), dar a avut câteva creații care l-au înscris în panteonul nemuritorilor.

Născut în 1920 și decedat în 2004, Hailey a scris doar unsprezece romane, dar toate s-au bucurat toate de succes, fiind majoritatea ecranizate în filme care n-au rupt gura târgului, dar care au devenit, cu timpul, clasice.

La noi au apărut toate romanele sale: ’Flight into Danger’, 1958 (Zbor Periculos, Editura Miron-pe care l-am citit și eu acum ceva timp), ’The Final Diagnosis’, 1959 (Ultima Șansă, Editura Point), ’In High Places’, 1960 (La Nivel Înalt, Editura Colemus), ’Hotel’, 1965 (Hotel, Editura Colosseum), ’Airport’, 1968 (Aeroportul, Editura Victoria), ’Wheels’, 1971 (Roțile, Editura Univers), ’The Moneychangers’, 1975 (Mânuitorii de Bani, Editura Nemira), ’Overload’, 1978 (Suprasarcină-Overload, Editura Nemira), ’Strong Medicine’, 1984 (Medicamentul Fatal, Editura Pygmalion) și ’The Evening News’, 1990 (Știrile de Seară, Editura Univers).

Malcolm Ainslie este unul din cei mai strălucitori detectivi ai Departamentului de Poliție din Miami, Florida, SUA, plin de succes, cu colegi care îi poartă un respect deosebit pentru realizările sale, cu toate că nu activează de mult timp în poliție. Ceea ce-l face pe el foarte special este trecutul său: timp de câțiva ani a fost preot, dar treptat și-a pierdut credința. Singurul lucru care-l nemulțumește este faptul că are numeroase cazuri sângeroase pe cap, care nu-i lasă mai deloc timp pentru familia sa. Soția sa, Karen, este, de aceea, foarte nemulțumită, mai ales că au un fiu, Jason, pe care Malcolm de-abia apucă să-l vadă și la ale cărui activități școlare nu ajunge niciodată. Poliția din Miami se confruntă cu un val neobișnuit de mare de violențe: crime fără sens, ale căror făptași sunt tineri ratați, drogați și fără viitor, jafuri sângeroase, ale căror protagoniști abia așteaptă să apese pe trăgaci, violențe domestice, violatori în serie etc.

Într-o seară târzie, după o zi plină și foarte obositoare, ultima înainte de un binemeritat concediu după mult timp și pe care soția și fiul îl aștptau cu nerăbdare, Malcolm primește un telefon neașteptat, de la cine se aștepta cel mai puțin: părintele Uxbridge, confesorul unui faimos criminal, Elroy Doil, condamnat la moarte, pe care Malcolm îl prinsese și-l băgase după gratii, care-i spune că Doil va fi electrocutat a doua zi și că ultima sa dorință înainte de execuție este să-l vadă pe Malcolm și să-i facă o ultimă confesiune. Malcolm este nevoit să accepte și de-aici bulgărele minuscul de zăpadă începe să se rostogolească pe panta înzăpezită a muntelui, transormându-se nu într-un bolovan, ci într-un munte uriaș de zăpadă. Macolm merge la închisoarea unde era cazat Doil, deși era la peste 600 de kilometri distanță și deși acest lucru cauzează altă discuție incomodă cu soția, făcându-l totodată să rateze începutul concediului și al aniversărilor socrului și fiului său de a doua zi.

Ainslie ajunge la închisoare, unde Doil pare împăcat cu soarta lui: fusese arestat și condamnat pentru șase crime duble, toate având ca victime cupluri de bătrâni, dar totuși fusese acuzat doar pentru o singură crimă, nu și pentru celelalte. Doil mărturisește crimele, ba chiar mai mărturisește și alte două crime duble, rămase nerezolvate. Cu toate acestea, el susține sus și tare că nu se face vinovat de uciderea cuplului Gustav (consilier municipal) și Eleanor Ernst, crimă care o lăsase pe fiica celor doi, Cynthia Ernst, foarte îndurerată. Malcolm o știe foarte bine pe Cynthia, acum maior în poliție, fost detectiv ca și el, cu care avusese o relație foarte toridă, dar căreia el îi pusese punct, lucru cu care ea nu fusese deloc de acord. Malcolm înclină să-l creadă pe Doil, deoarece el însuși avusese dubii că acesta ar fi fost autorul uciderii familiei Ernst și datorită probelor pe care Doil le oferă voluntar, pentru a fi crezut că el a ucis alte două familii, despre al căror făptaș poliția habar n-avea cine e.

Citește mai mult pe Suspans.ro

Autor: Liviu Szoke