“Pentru că a trecut și Gaudeamus și printre cele mai bine vândute cărți de la Nemira pe primul loc se află trilogia Jocurile Foamei, m-am gândit că ar fi bine să aduc o completare recenziei deja postate pe Bookblog pentru cel de-al doilea roman din serie cu o mini-recenzie de film, din moment ce rulează în cinematografe în perioada asta.
Scriitorul Andrei Călăraş va participa la ediţia lunii noiembrie a proiectului Schimb de Cărţi, organizat de bookblog.ro. Duminică, 17 noiembrie, de la ora 15.00, în ceainăria La un ceai (strada Luigi Cazzavillan nr. 25, hartă) cititorii sunt aşteptaţi la o discuţie relaxată despre scrierea unei cărţi, publicarea acesteia şi tot ce se întâmplă după momentul lansării.
Ar fi copii ce şi-ar dori să crească. Unii o şi fac. Şi fără îndoială, odată crescuţi ajung să folosească armele maturităţii. Întotdeauna începi prin a trage aer în piept, dar până la sfărşitul cărţii nu apuci să expiri. Rămâi în starea „de gardă” ca şi cum nu te-ai aştepta ca pumnul din piept să anunţe ultima pagină, ultimele cuvinte şi momentul brusc al eliberării. Romanul seamănă groaznic cu un moment sub apă în care ţii ochii deschişi.
Care-i scopul acestor creaturi de lumină? întrebă reporterul. Dar mai bine ar fi întrebat: Ce scop are omul? E treaba noastră să urcăm în genunchi, la figurat, ignorând durerea, cu bărbia înainte în mândria noastră copilărească, spunând întregului univers: Uită-te la mine! Sunt om! Mă târăsc acolo unde alții merg! Dar nu-i grozav că mă pot târî oriunde?
,,Rădăcinile sunt crengi cufundate-n pământ. Crengile sunt rădăcini crescute-n văzduh.’’ scria Rabindranath Tagore cu un veac în urmă şi la aceste stihuri ne duce cu gândul un titlu precum Iarba cerului.
O sferă îmbrăcată în pâslă de clorofilă. Un continent fără munți, fără ape și fără țărmuri. Un astru fără hărți. Nu și fără mistere. Verde Aixa nu este doar o carte despre călătorii celeste. Nu e nici măcar un thriller. Desigur, dispariția membrilor unei nave de cercetare de pe Pământ, ajunsă pe o fascinantă planetă populată doar de un codru colosal, constituie neîndoielnic subiectul cărții, însă, dincolo de tensiunile existente la acest nivel, palpită un soi de nervură centrală ce traversează …
„Am urmărit până acum o istorie a lumii în care, pentru prima dată, viețile marilor eroi culturali de pretutindeni – Adam, Jupiter, Hercule, Osiris, Noe, Zarathustra, Krișna și Ghilgameș – au fost împletite într-un unic fir narativ cronologic. În general, ei nu au lăsat urme fizice, continuând să trăiască doar în imaginarul colectiv, fiind imortalizați numai în fragmente de relatări și de imagini care au supraviețuit.
Dintre operele Rodicăi Ojog Brașoveanu am avut ocazia să citesc până acum doar două volume de povestiri. Tocmai pentru că îmi plăcuseră enorm acelea, îmi propusesem de multă vreme să parcurg și romanele autoarei și mă așteptam ca și acestea să îmi lase aceeași impresie. Însă nu mă gândeam că Un blestem cu domiciliul stabil mă va ține trează până la 3 noaptea și că îmi va fi imposibil să îmi desprind privirea de pe paginile cărții. Am adorat fiecare …