Cândva am făcut un fel de sondaj printre prietenii mei. Îi întrebam pe toţi ce înseamnă iubirea pentru ei. Am primit răspunsuri variate,  dar în urma acestui demers, mi-am dat seama că nu prea există loc de originalitate când vine vorba despre iubire. Se pare că simţim şi dorim toţi cam aceleaşi lucruri. Numai atunci când se ia în discuţie intensitatea sentimentelor, ecuaţiile iubirii se transformă cât de cât.

De curând, citind Sagan – povestea unei iubiri de Annick Geille, mi-am întărit constatarea că există o categorie de oameni care îşi permit să trăiască iubirea într-un mod alternativ. Astfel, aceştia preferă să ignore reperele morale sau limitările de orice fel în momentele în care decid să îşi manifeste sentimentele unii pentru ceilalţi.

Autoarea romanului despre Françoise Sagan, jurnalista Annick Geille, acceptă (abia pe la jumătatea romanului său:)  ) că o iubeşte pe Sagan pentru care simte o pasiune sfâşietoare şi sentimente autentice.

„Iubeam o femeie, da, şi ce dacă? Nu avea nicio importanţă, doar nu dorim un bărbat sau o femeie, ci pur şi simplu pe celălalt. Şi pe acest celălalt îl dorim întrucât suntem vii. Dorinţa mea faţă de această persoană care mai întâi era Sagan şi apoi femeie îmi împlinea spaţiul vital atât de deplin, încât eu însămi spoream proporţional cu această mişcare. (…) Indiferent ce ar fi fost, femeie sau bărbat, aş fi iubit-o pe Sagan. Seducţia pe care o exercita transcedea genurile.”

Pesonal, mă incită acest citat pentru că nu înţeleg cum este să fii îndrăgostit de cineva de acelaşi sex. În acelaşi timp îmi dau seama că nu are niciun fel de logică că suntem obişnuiţi să ne îndrăgostim numai de persoane de sex diferit. Până la urmă iubira este universală şi nu are gen, iar sentimentele sunt imposibil de controlat, astfel că există, probabil, destule şanse (mai multe pentru unii, mai puţine pentru alţii) să ne îndrăgostim şi de reprezentanţi ai aceluiaşi sex.

Revienind la Françoise Sagan, aceasta este divorţată şi are un copil. Celebra scriitoare franceză mărturiseşte că a încercat iubirea clasică, însă aceasta nu i se potriveşte. Astfel că preferă se dezvolte în jurul şi în casa sa un fel de societate amoroasă în care să primeze respectul pentru celălalt şi în care schimburile de orice fel să nu se mai desfăşoare în perechi, ci în toate sensurile, indiferent de sexul celor implicaţi în aceaste relaţii. Ceea ce înseamnă, mai exact, că se încearcă eliminarea sentimentului de posesivitate şi implicit, gelozia. Majoritatea îndrăgostiţilor manifestă astfel de sentimente unii pentru ceilalţi şi tot aceste setimente sunt şi principala cauză a despărţirii multor cupluri.

„Francoise nu părăsea niciodată pe nimeni. Iubitori, amabili, nou-veniţii se integrau în mediul ambiant; acest agregat de iubire şi dorinţă circula în toate sensurile, într-un val artistic, iar jucătorii lipsiţi de flexibilitate părăseau terenul.”

Cine nu ştie nimic despre Françoise Sagan ar trebui, în primul rând, să reţină că această femeie avea un simţ ciudat la fiinţei şi al iubirii, iar povestea ei este unică şi a creat mare vâlvă la Paris, la sfârşitul anilor ’70.

De când am citit Sagan – povestea unei iubiri mă tot gândesc dacă există diferenţe între iubirea dintre un bărbat şi o femeie şi iubirile dintre o femeie şi o femeie sau un bărbat şi un bărbat. Voi ce părere aveţi?