Avanpremieră: Brigăzile fantomă, continuarea volumului Războiul bătrânilor, de John Scalzi, apare în curând!

600p400

Iubitori de science-fiction, atenţie! Continuarea unuia dintre cele mai bine primate titluri ale anului 2015, Războiul bătrânilor, se apropie de data apariţiei! Până atunci, însă – şi vă asigurăm că este mai curând decât credeţi – vă lăsăm în compania unui paragraf care vă va da o idee despre aventurile care vă aşteaptă în acest nou volum semnat John Scalzi, intitulat Brigăzile fantomă. Lectură plăcută!

„Împuşcătura lui Cainen coincise cu o explozie în partea cealaltă a peretelui. Aten Randt nu păru să-şi dea seama că fusese împuşcat, până când sângele nu începu să-i curgă din rana din carapace; pentru Cainen, era abia vizibilă în lumină. Cainen îl văzu pe Aten Randt uitându-se în jos la rană, fixând-o cu privirea pentru o clipă, apoi întoarse din nou ochii spre Cainen, nedumerit. Până în acest moment, Cainen scosese deja pistolul din buzunar. Trase în Aten Randt încă de trei ori, golind încărcătorul. Aten Randt se aplecă uşor înainte pe picioarele din faţă, apoi căzu pe spate la fel de mult, cu partea principală a corpului său mare aşezându-se pe sol şi cu picioarele întinse în unghiuri ciudate.

– Îmi pare rău, spuse Cainen adresându‑se proaspătului cadavru.

Spaţiul se umplu de praf şi apoi de lumină, când peretele de sfărâmături fu spart şi creaturi cu lumini pe arme se revărsară prin el. Una dintre ele îl zări pe Cainen şi lătră; dintr-o dată câteva raze de lumină se îndreptară spre administrator. Cainen lăsă arma din mână, ridică braţul sănătos în semn de capitulare şi se îndepărtă de corpul lui Aten Randt. Faptul că îl împuşcase pe Aten Randt pentru a rămâne în viaţă nu i-ar fi slujit prea mult dacă aceşti invadatori se hotărau să‑l ciuruiască. Printre razele de lumină, unul dintre invadatori înaintă trăncănind ceva în limba lui, iar Cainen reuşi în sfârşit să vadă specia cu care avea de-a face.

Instruirea sa de xenobiolog ieşi la suprafaţă atunci când începu să observe particularităţile fenotipului speciei: simetrie bilaterală, bipezi şi în consecinţă cu membre diferenţiate pentru braţe şi picioare; genunchii li se îndoiau invers. Cam de aceeaşi mărime şi construiţi după aceeaşi schemă a corpului, ceea ce nu era surprinzător, din moment ce un număr neobişnuit de mare de specii aşa-zis inteligente erau bipede, cu simetrie bilaterală şi având volum şi masă destul de asemănătoare. Era unul dintre lucrurile care făcea ca relaţiile interspecii din această parte de univers să fie atât de litigioase precum erau. Atât de multe specii inteligente asemănătoare, atât de puţin spaţiu cu adevărat utilizabil pentru toate nevoile lor…

Dar acum apar diferenţele, se gândi Cainen, când creatura lătră din nou la el: un tors mai lat şi o structură a scheletului şi a musculaturii în general stângace. Picioare ca nişte cioturi; mâini ca nişte ciomege. Diferenţiere sexuală extrem de vizibilă (aceasta din faţa lui era femelă, dacă‑şi amintea corect). Intrări senzoriale compromise din cauza a numai două mici organe optice şi auditive, în loc de benzile optice şi auditive care se înfăşurau aproape complet în jurul capului lui Cainen. Fibre cheratinice subţiri pe cap, în loc de cute ale pielii care radiază căldură. Nu pentru prima oară, Cainen reflectă că evoluţia nu făcuse mari favoruri acestei specii în particular, din punct de vedere fizic.

Îi făcuse doar agresivi, periculoşi şi al naibii de greu de curăţat de pe suprafaţa unei planete. O problemă, adică. Creatura din faţa lui Cainen trăncăni din nou spre el şi scoase un obiect scurt, cu înfăţişare ameninţătoare.

– Umani nenorociţi, comentă el.

Creatura îl pocni cu obiectul; Cainen simţi un şoc, văzu un dans multicolor de lumină şi căzu la pământ pentru ultima oară în acea zi.”

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *