Un articol apărut în 17 aprilie 2009 în ziarul Cotidianul a stârnit controverse aprinse pe forumul publicaţiei. Însemnarea vorbeşte despre cartea recent apărută în colecţia Bonton semnată de Philippe Tretiack şi Helene Sirven, La limita vulgarităţii. Deşi poate ar trebui să mă abţin de la orice comentariu, am totuşi senzaţia că recenzia are un caracter oarecum senzaţionalist, scoţând din context anumite afirmaţii foarte polemice şi aparent deplasând miza cărţii înspre alte meleaguri. Tocmai aceste caracterizări nu foarte măgulitoare la adresa …
SuperNemira
Dan C. Mihailescu la emisiunea de la ProTv, Omul care aduce cartea, a mai facut doua recenzii video la doua aparitii recente in colectia Babel despre care tocmai vorbeam ieri: Snobii, de Julian Fellows, si Eleganta ariciului, de Muriel Barbery. De cea din urma ma apuc si eu, vreau sa o citesc la iarba verde acum de 1 mai (sper sa nu ploua foarte tare!).
Vă semnalez o recenzie deosebit de interesantă la cartea-album semnată de George Banu, Spatele omului în pictură şi teatru. Cronica îi aparţine lui Mircea Morariu şi a apărut în numărul pe aprilie al revistei Familia, căreia îi mulţumim foarte mult pentru permisiunea de a o relua aici. Merită de asemenea amintit aici că nu mai devreme de aseară, la Gala Premiilor UNITER 2009, domnului Mircea Morariu i s-a decernat Premiul pentru critică teatrală, acordat de AICT (Asociaţia Internaţională a Criticilor …
Snobii, scrisă de Julian Fellowes, a apărut la editura Nemira în cadrul colecţiei Babel. „O rapitoare comedie de moravuri povestita de un actor care se misca dezinvolt printre membrii aristocratiei sfarsitului de secol XX, prezentandu-ne in acelasi timp slabiciunile si cusururile acesteia. Si are destule de povestit.” Clare Colvin, Daily Mail În cadrul ultimei ediţii a emisiunii Omul care aduce cartea, criticul literar Dan Mihăilescu face o recenzie a cărţii Snobii, pe care o puteţi viziona chiar aici, pe blog.
Nu m-am lăsat păcălit de eticheta care încadrează cartea în atenţia juniorilor. Mi-au trebuit două jumătăţi de noapte ca s-o sfârşesc, ziua dintre ele fiind o întrerupere ce a trecut greu. Literatura pentru adolescenţi păstrează doze mari din anestezicul cu care poveştile copilăriei paralizează cruzimea realităţii şi durerea ce ar putea să o inducă. Romanele pentru juniori vestesc, de cele mai multe ori, o lume frumoasă sau doar fabuloasă, în care se poate trăi până la adânci bătrâneţi şi unde …
Bestsellerul Eleganţa ariciului, scris de Muriel Barbery, a apărut la editura Nemira în cadrul colecţiei Babel.
Jocurile Foamei (The Hunger Games) de Suzanne Collins, în curs de apariţie în colecţia Nemira Junior. Cum spuneam la sfârşitul însemnării precedente, titlul sună cel puţin incitant – cel puţin pentru mine 😀 Când mi s-a încredinţat traducerea, mi s-a atras atenţia că e „o carte de aventuri… pentru adolescenţi”. Într-adevăr, aceasta e eticheta pusă de autoare şi purtată în ţara de baştină a romanului, de unde a ajuns la noi însoţit de elogiile cititorilor – nu numai adolescenţi. Acum, …
În ziarul Cotidianul din 12 martie 2009 puteţi citi o interesantă recenzie-interviu semnată de Victor Popescu la cartea În inima bărbaţilor de Serge Hefez. Preiau mai jos prima parte a articolului, continuarea o puteţi citi pe situl cotidianul.ro. Psihanalistul Serge Hefez, autorul cărţii În inima bărbaţilor, vorbeşte pentru Cotidianul despre nesiguranţa bărbaţilor de azi. Problema lor e că nu mai ştiu ce li se potriveşte: virilitatea macho sau empatia efeminantă? „Bărbaţii de astăzi au tot timpul impresia că li se …
Thomas Cathcart şi Daniel Klein sunt doi bătrânei foarte, foarte simpatici. S-au născut la puţin timp după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, şi au studiat cot la cot mai întâi la Liceul Needham din Massachusetts şi apoi la Harvard College, de unde au absolvit în 1961 filosofia. După terminarea studiilor, drumurile lor s-au despărţit pentru o vreme: Tom (cel înalt şi deştept) s-a dedicat muncii caritabile şi asistenţei sociale, în timp ce Daniel (cel scund şi glumeţ care stă …
După ce săptămâna trecută Dr. V. prescria leacuri pe aici pe blog, Mircea Pricajan ne oferă la rândul lui câteva pastile de lectură. Ar trebui să avem un public foarte sănătos dpdv cultural, după toate aparenţele… Evident că dintre toate “bulinele” (aşa numea bunica mea de la ţară medicamentele) frumos colorate mă voi lega de cea pe care scrie Nemira 😀 Şi, dacă îmi daţi voie să mă laud, mă bucur cu atât mai mult cu cât l-am incitat pe …
OK, recunosc: nu sunt doctor. Visez totuşi să obţin într-o zi diploma de doctor… în filosofie 😀 Un alt lucru pe care îl visez de ceva vreme e să inaugurez o rubrică în care să recomand cărţile care îmi plac mie. Într-un sens, asta fac prin fiecare post, pentru că nu scriu aici decât despre cărţile care m-au marcat pe plan personal. Dar, ca întotdeauna în chestiunile literare, nu contează ce, ci contează cum. De cele mai multe ori, mă …
Da, vestea a ajuns şi la ei, căci este una într-adevăr notabilă: nemţii sunt capabili de umor. Mai ales cei trei autori ai Adevăratei enciclopedii a prezentului, Oliver Kuhn, Alexandra Reinwarth şi Axel Froelich. Citiţi recenzia-semnal aici. ******* Resurse: Adevarata enciclopedie a prezentului la “Parte de carte” Adevarata enciclopedie a prezentului (părerea mea!)
Întotdeauna îmi face o deosebită plăcere să anunţ recenziile din presa culturală la cărţile noastre. Deşi ar părea un discurs la mâna a treia (analiza analizei unei cărţi), cred că faptul în sine este de o importanţă majoră. O piaţă de carte fără o presă culturală care să o reflecte, cu bunele şi relele ei, nu este întru totul o piaţă de carte. Mai mult, satisfacţia unui editor (nu sunt eu acela, dar vorbesc în numele întregii echipe, doar ea …
Barnes nu va primi niciodată Nobelul pentru literatură, m-am resemnat deja. Deşi e unul dintre cei mai buni scriitori în viaţă, nu face parte din nici o minoritate sexuală sau etnică, e mult prea liber şi ironic pentru a se ralia unei cauze, nu l-a persecutat nimeni până acum… Pur şi simplu nu are “what it takes”. (Sunt ironic, nu reacţionaţi prea dur 🙂 ) Nici odată cu vârsta situaţia nu pare a i se îmbunătăţi. Acelaşi povestitor fabulos pe …
Mie îmi place foarte mult Dilemateca. O cumpăr lună de lună şi în fiecare număr găsesc cel puţin câteva articole şi recenzii interesante. Asta şi pentru că este singura revistă culturală în mod vizibil orientată înspre domeniul editorial. Dacă Idei în Dialog a încercat încă de la fondare să fie omologul românesc al New York Times Book Review (potrivit cuvintelor domnului Patapievici la lansarea revistei – nu cred că reuşit să-şi atingă ţinta), Dilemateca a fost dintru început gândită ca …
Ei, nu chiar întru totul… 🙂 Încă de la înfiinţarea blogului nostru îmi doresc să scriu măcar două cuvinte despre Barnes. Iar recenzia lui Cătălin Prisacariu din Dilemateca, nr./noiembrie 2008 e pretextul perfect (vedeţi jos butonul “citeşte articol”). E o recenzie scurtă, doar de o pagină, dar cred că e foarte “corectă”. Cu singura excepţie că, din câte ştiu eu, Porcul spinos are mai degrabă ca ţintă evenimentele din Bulgaria, decât cele din România. Evident, trimiterea la procesele sovietice orchestrate …