Săptămâna ne îndrăgostim cu toţii – unii de ceilalţi, dar cu toţii de cărţi. Şi pentru că nu există poveşti de dragoste mai trainice decât cele dintra oameni şi cărţi, vă provocăm să ne împărtăşiţi o astfel de aventură. Bineînţeles, una pe care aţi trăit-o sau o trăţi în prezent cu o carte Nemira, iar noi o vom premia pe cea mai reuşită dintre ele cu un pachet care îţi lasă gura apă: câte un exemplar din volumele Outlander, de Diana Gabaldon, Fidelităţi, de Dianne Brasseur, plus seria integrală Delirium.
Care este modalitatea de participare? Nimic mai simplu: lăsaţi un scurt comentariu (sau lung, depinde cât de intensă a fost dragostea voastră cu respectiva carte Nemira) în care să ne spuneţi despre ce carte este vorba, cum v-aţi îndrăgostit şi în ce stadiu se află relaţia voastră acum, iar noi le vom publica pe fiecare şi vom anunţa câştigătorul pe data de 16 februarie! Multu succes!
Tweet
Eu nu sunt o iubitoare de SF, insa tata este unul si are o biblioteca impresionanta. In adolescenta mi-a dat sa citesc Dune, Sfera insa eu m-am indragostit de cartea “Sfarsitul copilariei”. As reciti-o cu placere oricand.
la mine a fost dragoste la prima vedere caci cum am vazut-o mi-am zis ca trebuie s-o am. ma refer la cartea Eleganta Ariciului. acum sunt foarte bucuroasa ca am luat-o.
Am descoperit in 1986 romanul Gestapo al lui Sven Hassel pe care l-am “devorat” efectiv,iar apoi Monte Cassino,dar traiam cu impresia ca lipseste ceva,fara sa stiu ce! Dupa evenimentele din Decembrie 1989, prin 1991 cred,am gasit la tarabe o aparitie noua: Lichidati Parisul! aparuta la editura Flavius&Nemira Press,iar apoi toata seria de romane Sven Hassel la Nemira,pe care le-am cumparat cu religiozitate si le-am citit pe nerasuflate, inclusiv cele doua anterior mentionate,dar in format complet,necenzurat.Anul trecut am achizitionat toata seria noua aparuta,se poate altfel,tot la Nemira!!Se implinesc astfel,25 de ani de cand Nemira imi umple sufletul de bucurie!
A fost o perioada in care ma indragosteam frecvent.Ma indragosteam de carti…Dormeam putin si citeam mult.Iar atunci cand pleoapele se inchideau si ma afundam in perna moale, ma lasam purtata de vise in universul despre care citisem. Erau carti pe care le iubeam si la care reveneam mereu. Imi aduceam aminte de mirosul paginilor, de textura catifelata si de magia pe care o raspandeau. Imi intrau in suflet si-mi plantau gradini de flori si-mi presarau praf de stele. Vremea a trecut iar eu nu am mai avut timpul liber pe care il aveam candva. Toate cartile bune pareau ca s-au sfarsit iar eu deschideam adeseori cate o carte care nu reusea sa-mi dea emotia de alta data. Mi-era dor insa sa iubesc. Destinul m-a adus intr-o zi senina intr-o librarie. M-am lasat purtata de emotii si m-am oprit in fata cartii “Magicienii”. Coperta ei m-a facut sa visez si sa sper. Un misterios copac incarcat de basme. Niste luminte aprinse la fereastra ma indemnau sa privesc inauntru si sa vad ce universe magic se ascunde in spatele acelor lumini difuze si calde. Am luat cartea cu maini tremurande, am platit-o si am luat-o cu mine acasa. Seara, m-am asezat in pat si am deschis-o, lasandu-mi mintea sa patrunda in filele deschise. Timpul a trecut iar eu am iesit din acel univers peste multe ore. Inima imi batea cu emotie iar eu eram in Fillory. Noaptea aceea, visele mele au zburat iar cu aripi catifelate in lumea despre care am citit. Atunci am stiut ca pentru prima data, dupa multa vreme, m-am indragostit.Mirosul ei, textura si magia randurilor scrise mi-a cucerit sufletul. Astept sa ma indragostesc iar…
Marturisesc deschis ca nu sunt indragostit de o carte, de o singura carte, ci de multe, foarte multe carti si aceasta deoarece iubirea de carte nu e construita dupa model monogamic, ci are nevoie in permanenta de un suflu nou, de inaugurarea unei noi cautari.
Iar daca, totusi, e musai sa folosim persoana intai, iubirea are ca destinatar predilect nu o carte anume, ci editura insasi – Nemira. Si nu vorbesc depre o iubire oarecare, ci de una in favoarea careia se pot aduce nenumarate argumente, o iubire de genul Cum ai putea/indrazni sa nu te indragostesti de asa ceva? O sa expun mai jos cateva dintre motivele pe care ma bazez.
Mai intai, este o iubita care da semne de viata in acest an, care arata interes fata de obiectul/ratiunea existentei sale, cititorul – ma refer aici, de exemplu, la publicarea ultimei parti a Trilogiei Golului de Peter F. Hamilton – o carte minunat de provocatoare si am in vedere aici nu doar nivelul intelectual, ci si anumite momente de un lirism aparte, sa-i spunem cosmic, la o poezie a unui fel aparte de a visa combinata cu urmarirea obsesiva a unor interese dintre cele mai meschine.
Pe de alta parte, nu am cum sa nu remarc ca urmeaza sa apara continuarea unei capodopere, respectiv minunatia Foc in adanc de Vernor Vinge. Este fara de sens si pueril sa incerci sa redai bogatia acestei carti si a gandirii/existentei de grup pe care este intemeiata. Pe de alta parte, nu cred ca a mai reusit vreodata un scriitor sa-l faca pe cititor sa vibreze atat de mult si sa fie empatic la nivel maximal cu lumea paianjenilor precum autorul romanului Adancurile cerului.
O alta lectura fabuloasa si autori ce au ajuns sa se identifice in cultura romana cu editura Nemira sunt Frank Herbert si Orson Scott Card. Este inutil sa demonstrezi ca acestia sunt autori de prima marime, este ca si cum ai afirma ca Tolstoi este un scriitor f. bun. Chiar daca mai exista si anumite puncte slabe – de pilda, Copiii mintii, o carte inegala si pe alocuri inconsistenta care ameninta sa arunce finalul seriei in penibil, speranta nu trebuie insa abandonata; probabil ca aceasta nemultumire a generat Saga Umbrelor, exemplificare pe deplin relevanta a faptului ca orice poveste minunata poate fi re-spusa si continuata/imbogatita in nenumarate forme si variante. Si nu e singurul exemplu in acest sens: Hyperion-ul lui Dan Simmons este o alta bijuterie literara care doreste sa re-spuna, sa re-construiasca, sa re-transpuna o lume veche intr-un nou simbol.
In fine, alte cateva iubiri presarate printre pagini: trilogia Prima Lege de Joe Abercrombie cu insolitele ei personaje a caror moralitate este intotdeauna la limita, dar pe care nu ai cum sa nu le indragesti, razboiul absurd, dar terifiant de “etern”al lui Haldeman, dublat de involutia conditiei umane, Poarta lui Frederick Pohl, o pendulare intre groaza, culpabilizare si penibil, Maree Stelara de David Brin in care delfinii sunt totodata creaturi angelice si de o salbaticie/bestialitate de neinteles, caracterele si lumile de cosmar create de Philip K. Dick, un fel de tragedie greaca care vine din viitor si nu din antichitate s.a.m.d.
Intr-un cuvant, o suita de lecturi fabuloase pe care nu ai cum sa le ratezi, sau, altfel spus, o iubire de nerefuzat.
M-am indragostit de acel univers indepartat din viitor, de personajele lui oglindite in istoria omenirii, dar transformate de nisele existentiale ale noilor lumi. M-am indragostit de peisajele colbuite de uraganele de pe Arakis. De intrigi politice, de manipulari psiholgice, de ecologie planetara si de aventuri ce te tin cu sufletul la gura. Si cu cat ma indragosteam mai mult, cu atat ma chinuia mai mult setea. Setea de nepotolit, setea de dune. De seria Dune. A lui Herbet.
Eleganta ariciului de Muriel Barbery (https://nemira.ro/eleganta-ariciului) este ultima mea dragoste literara. Am descoperit-o intamplator, la o promotie pe Libris : era o carte Nemira din 2009 si nu costa mai mult decat un pachet de unt.. De ce am cumparat-o ? Stiu ca Nemira are o selectie foarte buna la carti, in special la categoria Literatura. Apoi … mie imi plac aricii si cumva in imaginea copertei m-am vazut pe mine copil, astfel incat am spus : trebuie sa o citesc.
M-a cucerit de la prima pagina si am trait intens fiecare rand al cartii. Delicata si puternica, complexa si totusi accesibila, intriga cartii te cuprinde rapid. Am terminat-o de citit in doua zile, timp in care nu ma puteam gandi decat la ea. Apoi m-am interesat ce carti a mai scris aceasta autoare si mi-am propus sa le citesc pe toate.
Am recomandat aceasta carte pe toate blogurile de carti pe care le citesc. Este excelenta.
Deoarece o carte iubita e o carte citita, am imprumutat-o prietenelor si colegelor mele de la servici. Toate au fost impresionate. Si acum este imprumutata unui coleg cititor.
Pot spune ca a devenit cartea mea de suflet si ma bucur ca am facut-o cunoscuta celor din cercul meu de prieteni. Ma bucur enorm sa vad ca acum e stoc epuizat pe multe pagini ce vand carti-online , asta inseamna ca multa lume a descoperit-o si a apreciat-o asa cum merita !
A fost dragoste la prima vedere cu „Biblioteca Nopții” de ALBERTO MANGUEL. În primul rând, pentru că purta cu grație o copertă cochetă, care și-a fluturat genele senzual, invitându-mă complice să-i aflu tainele pe care le îmbracă. O carte despre cărți care te farmecă și te poartă în sufletul lor, o amantă perfectă, care te inițiază, te atrage spre visare asemeni prințesei din 1001 de nopți și nu te înduri să dormi ca să nu cumva să pierzi vreo șoaptă de iubire adresată, nu ție, ci obiectului pasiunii tale, eternelor cărți pe care le porți în suflet cu atâta înflăcărare. Alberto Magnuel așază o ofrandă pe altarul lecturii, un inel de logodnă adus cărții în general, ca dovadă a prețuirii acestui obiect sacru. Am trăit o poveste de dragoste cu o carte despre cărți, biblioteci, lectură, o poveste care, deși pe file are un sfârșit, ea continuă și după ce treci dincolo de ele. Este un preludiu dulce, în care începi, prin ochii autorului, să iubești cartea și lectura cu o așa pasiune, încât să nu mai dorești să stai vreodată departe de acest obiect atât de valoros.