Motive să citești „Vânătăi ascunse”, de Rachel Louise Snyder, de la 3 jurnaliste

Am întrebat 3 prieteni Nemira de ce ar recomanda mai departe cartea jurnalistei Rachel Louise Snyder, Vânătăi ascunse: Ce nu știi despre violența domestică te poate ucide, o carte de jurnalism narativ, despre terorismul intim.

Multipremiata jurnalistă Rachel Louise Snyder cercetează subiectul „terorismului intim“ și extinderea violenței domestice în SUA, prin studii de caz, analize și portrete. Explorează istorii personale și miturile care înconjoară această temă în discursul public: transformarea victimei în vinovat, violența recurentă la agresori, ideea că violența domestică e o chestiune tabu.

Printr-o cercetare aprofundată a mărturiilor adunate de la victime, de la agresori, de la oamenii legii și de la diverse ONG-uri, Snyder ajunge la rădăcina violenței domestice și la consecințele ei indiscutabile pentru întreaga societate și face cunoscuți pașii necesari pentru a o reduce cu adevărat.

Un reportaj terifiant și curajos din zona de război din interiorul nostru. (…) Snyder scrie cu luciditate abrazivă și multă compasiune, spunând povești de o actualitate stringentă cu un talent narativ absolut remarcabil.

Andrew Solomon 

Georgiana Ciofoaia, coverstories.ro

„Violența domestică nu este ca oricare alt delict. Nu se întâmplă din senin. Nu se întâmplă pentru că cineva se află la locul nepotrivit, în momentul nepotrivit. […] Este violență din partea cuiva pe care îl cunoști, din partea cuiva care pretinde că te iubește.” E unul dintre paragrafele din „Vânătăi ascunse” care m-a țintuit o bună bucată de vreme cu gândul la tot ce am auzit de-a lungul vieții despre violența domestică.
Aparent, aș fi fost tentată să spun că există anumite coordonate care favorizează acest fenomen. Că poate există tipologii. Sau măcar ecuații umane nepotrivite. Dar Rachel Louise Snyder (jurnalista care a scris cartea și care, deloc întâmplător, a urmat și cursuri de sociologie) explorează tema violenței în ceea ce numește ea a fi „raiul într-o lume nemiloasă”. Acasă. Și dacă nici acasă, în cuibul tău personal, intim și real nu poți fi bine, unde poți? Eu abia am început cartea și deocamdată cred că-i unul dintre cele mai bune și documentate reportaje pe care le-am citit. Doar că e dureros. Și incredibil. Și nu pot decât să sper că va schimba ceva…

Karin Budrugeac (Fundația Friends for Friends, In a Relationship) 

Pornește de la un caz sinistru în care un el și-a ucis soția și cei doi copii și apoi s-a sinucis. Autoarea deconstruiește cazul extrem de detaliat, și mai ales, trecând peste aspectele biografice ale tuturor celor implicați, pleacă în căutarea erorilor de sistem care au făcut aceste crime posibile și a instanțelor în care s-ar fi putut interveni și schimba cursul situației. E un fel de Mindhunter sau alte seriale despre criminali, doar că despre violență domestică, poate cel mai mare criminal în serie ever.
Cel mai important mi se pare însă că, la fel ca-n cazurile #metoo sau în crima împotriva Alexandrei din Caracal, abuzatorul nu este unul singur, nu este doar omul din fața ta, ci toți oamenii din jur și sistemul care permite acestui om să te abuzeze. Prin asta nu încerc să disculp responsabilitatea personală, ci doar să reamintesc că trăim într-o societate și ca să nu mai fie nevoie să fim „on our own” sau să ne salvăm singure, sau să fim singure în fața unui potențial pericol.
Și mă bucur că există acest grup în care putem să ne solidarizăm și să ne reamintim că nu ar trebui niciodată să fim sau să ne simțim singure.

Oana Sandu, jurnalist DOR

Iată cinci motive pentru care o recomand:

E o carte de jurnalism narativ, nu e o lucrare academică de sociologie. Scriitoarea povestește prin acțiune, dialog, reconstrucția narațiunii și acces intim la personaje, resorturile emoționale care transformă relații de iubire într-unele abuzive, bărbați în agresori, femei în victime, dar și lupta personală a unor profesioniști de a schimba aceste situații.
Rachel Louise Snyder, jurnalistă, profesoară de scriere creativă și jurnalism la American University, Washington, DC., a documentat timp de un deceniu cazuri de violență domestică, printre care și povestea unei familii care s-a terminat într-o crimă și care devine epicentrul cărții; dar și programe în penitenciare prin care agresorii domestici învață să-și recunoască agresivitatea, instinctele abuzive și cum să devină empatici.
 Chiar dacă vorbește despre cazuri din Statele Unite ale Americii, cartea asta te poate ajuta să înțelegi cât de universal și plin de mituri e fenomenul violenței domestice și te ajută să dărâmi pe rând presupunerile care înconjoară subiectul: că dacă e suficient de grav, victimele pleacă pur și simplu, că ordinele de protecție rezolvă problema, că a merge să locuiești într-un adăpost e o soluție adecvată pentru femeile abuzate și copiii lor.
Scriitoarea numește violența domestică „terorism intim” din mai multe motive: 50.000 de femei din întreaga lume au fost ucise de partenerii sau membrii familiei doar în 2017; mulți dintre criminalii care au comis ucideri în masă, în SUA, în ultimii ani, aveau istoric de violență domestică; mai mult de jumătate dintre femeile care au ajuns pe stradă din cauza unei situații abuzive acasă.  
În America, polițiștii, asistenții sociali, medicii din camerele de urgență, care întâlnesc sau lucrează la un caz de violență domestică, în al cărui istoric apar tentative de strangulare a victimei, urmăresc mult mai atent acel caz – ca pe o reală urgență – fiindcă studiile au arătat statistic că astfel de cazuri se transformă în crime. 

Vezi aici și newsletter-ul despre violența din familie trimis de Oana în Decât o Revistă.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.