Un scriitor de SF îşi pune în gând să examineze marginile realităţii, folosindu-se de metode nu tocmai tipice canonului genului. S-ar zice că nu poate ieşi decât ceva interesant dintr-o asemenea încercare.
Recenzii
Cu riscul de a folosi un clişeu, ştiu bine că G. R. R. Martin nu mai are nevoie de prezentare. Ce-i drept, recunosc, cu o urmă de nostalgie, că-mi plăcea mai mult să-i disec operele pe vremea când nu era arhi-cunoscut în România.
Poate doar într-o ţară deosebit de prosperă, într-o Arcadie populată de oameni fericiţi, politica ar putea deveni subiect de comedie. Cu toate acestea, românii care n-au niciuna din şansele prevăzute mai sus, tratează de multe decenii politica cu un umor lipsit de scrupule.
Întâlnirea cu volumul Laviniei Bârlogeanu mi-a amintit faptul ca, acum câtiva ani, un mini-pachet de tarot m-a convins sa cumpar „Ultima iubire la Tarigrad.
Orașul bântuit este promisiunea lui Bill, pe care o îndeplinește Stephen King, promisiunea că va scrie într-o bună zi despre toate astea. E plăcut să gândești astfel o vreme în liniștea curată a dimineții, să te gândești la copilărie și la propriile ei dulci taine ce confirmă mortalitatea, și la faptul că mortalitatea definește tot curajul și toată iubirea.
Cărțile lui John Banville sunt de o aroganță teribilă. El zice că nu le prea suportă, că le scrie greu, dar că, în definitiv, sunt destul de aproape de ceea ce înseamnă o operă de artă. În 2005, când i s-a oferit Man Booker Prize-ul pentru romanul Marea, și-a permis o remarcă ce a stârnit nu puțin public (ca să nu mai vorbim despre scriitori).
„În clipa când îmi înțeleg cu adevărat inamicul, când îl înțeleg îndeajuns de bine ca să-l pot învinge, în acel moment eu îl și iubesc.” Ender Wiggin
Neil Gaiman, Jonathan SafranFoer, Nick Hornby sunt doar trei dintre cele zece nume care au pus nu puțin fler scriitoricesc în Monstrul. Antologie de povestiri trăsnite, carte ce apare sub egida colecției McSweeney`s.
Mă voi opri puțin la povestirea lui Martin, despre care trebuie să vă spun că, printre altele, aduce în prim-plan ideea potrivit căreia ar trebui să ne tratăm cu prudență dorințele tulburi și insistente.
Armata moliilor este un altfel de roman semnat Liviu Radu. Deși este scris în stilul său atractiv și ușor de citit, acest roman devine chiar mai atractiv prin umorul presărat din abundență prin paginile lui.
A doua venire este o colecție de cinci povestiri, dintre care prima are valoare – în opinia mea – de prolog, iar celelalte patru prezintă fiecare dintre ele câte o ipostază a României care ar fi putut fi în cazul în care câte un eveniment istoric (câteodată neprecizat) nu ar fi avut loc sau s-ar fi desfășurat diferit.
Paolo Bacigalupi este un autor american de SF de generaţie nouă, care a reuşit ceva ce foarte puţini scriitori au izbutit in carieră : obţinerea a două dintre cele mai prestigioase premii pentru literatură SF şi Fantasy pentru un roman de debut, Hugo şi Nebula.
Lectura Arrhetonului este o experiență deosebită. Începând de la stilul literar calm, liniștit, cu inflexiuni melodice, continuând cu tema abordată și încheind cu bogăția de cunoștințe etalate în roman, Lavinia Bârlogeanu este, după părerea mea, un autor desăvârșit.
„Fiicele reginei fecioare”, semnat de faimoasa autoare de ficţiune istorică, Jeane Westin este un roman diferit, amplu şi complex, ce urmăreşte ascensiunea şi viaţa de la curte a Elisabetei I din dubla perspectivă a două dintre doamnele de onoare ale acesteia, dar şi din două unghiuri diferite, diametral opuse, cu atât mai fascinante: femeia – monarh şi femeia – îndrăgostită care îşi refuză iubirea sufletească şi fizică dar o şi neagă celor din jurul ei.
Bestseller-ul semnat de Debra Dean “Madonele din Leningrad” a primit premiile New York Times Editors’ Choice, Booksense Pick, Booklist Top Ten Novel și American Library Association Notable Book of the Year, fiind publicat în nu mai puțin de 20 de limbi, în timp ce volumul de povestiri ”Confesiunile unei femei” a câștigat distincția Paterson Fiction Prize și un premiu Florida Book Award.
Două cuvinte ce valorează cât o lume întreagă. Spuse din inimă, spuse uneori cu teama de a nu fi auzite înapoi, spuse alteori cu încrederea că dragostea învinge tot, spuse șoptit, spuse cu vocea a o mie de îngeri, scrise timid pe un bilețel sau sugerate numai printre rândurile unei epistole oarecare, aceste două cuvinte fac lumea să se învârtă, inimile să ne bată, viețile să ni se schimbe. Aparent, le este mai dificil bărbaților să exprime această propoziție de …