game-of-thrones-season-6-empowered-women-6

În Evul Mediu Europa a fost cucerită de un joc de strategie adus de cruciați de undeva din Orient. Un fel de surogat al războiului redus la câteva piese și o tablă de joc în pătrățele, de-a lungul secolelor acest joc s-a transformat urmând schimbările petrecute în societatea europeană. Mai întâi joc tactic, extrem de lung și de plictisitor (ca și războaiele feudale), în timp a devenit un joc de strategie din ce în ce mai provocator și mai incitant. Piesele (masive și exclusiv masculine) s-au schimbat și ele, iar jocul, care își luase numele de la piesa cea mai puternică și mai importantă, șah, adică „rege”, a suferit o metamorfoză completă în care, deși regele a fost păstrat, regina a devenit piesa cea mai puternică. Nu doar că este cea mai mobilă, mai puternică și mai surprinzătoare apariție de pe tabla de șah (în jocul original nu există piese feminine, regina din jocul european trăgându-se din vizirul din jocul oriental original), însă ea este cea care, la la începutul partidei, este așezată pe câmpul de culoarea sa. În jocul de șah, Regina este cea care „dă culoare” Regelui (Regina regit colorem).

Citește în continuare…

600p400b
Episodul începe în forță. După ce Daenerys a apărut ca din neant la finalul episodului trecut, în episodul curent preia frâiele orașului și implicit ale situației negociind cu stăpânii din Meereen care au asediat orașul și vor să o detroneze cât mai repede. Ca de obicei, dovedește un spirit puternic, ambițios, calculat ca un strateg bărbat și întotdeana neînfricată când are dragonii în mânecă, pardon sub picioare. De câte ori nu a intrat sau ieșit din scenă într-o situație imposibilă pe spatele dragonului său favorit? Dragonii au fost singurii ași pe care i-a avut constant în mânecă. Oamenii, supușii, au venit și au plecat. S-a asigurat că are în poziții de conducere oameni care o iubesc atât de mult încât și-ar da viața pentru ea. Situația este dificilă în oraș. Ceea ce încearcă ea să facă e democratic și util, dar unii oameni se opun schimbărilor drastice care dau peste cap tradiții și obiceiuri vechi de mii de ani.

Citește în continuare…

600p400b

Cel mai nou episod din Urzeala Tronurilor este din nou un episod de tranziţie, dar, spre deosebire de cel anterior, “Nimeni” chiar pregăteşte terenul pentru marele final şi bătălia mult aşteptată din episodul următor. Partea mai interesantă e că episodul are foarte multe asemănări cu ultimele evenimente din cărţi, cu schimbările de rigoare, dar, deşi am înaintat un sezon întreg după ultima carte, lucrurile stau în aceeaşi poziţie la finalul Festinul ciorilor/Dansul dragonilor şi finalul lui “Nimeni”.

Citește în continuare…

600p400b

După o suită de episoade care au mizat pe pumnul în stomac, pe scene puternice şi puncte culminante, episodul şapte calcă strâmb şi în afara ritmului. Scenariul lui Brian Cogman se dovedeşte anemic, incapabil să lovească notele de pe partitură. Cuvintele vin şi pleacă, dialogurile curg, însă aproape în fiecare scenă predomină senzaţia că lipseşte ceva, că unele detalii nu au fost punctate corect, că nu s-a acordat greutatea cuvenită.

Episodul şapte pare să fie unul de tranziţie, un episod pregătitor pentru viitoare încleştări, bătălia dintre Stark şi Bolton pentru Winterfell, o probabilă luptă dintre alianţa Lannister-Frey şi Blackfish al casei Tully pentru Riverrun, duelul dintre Munte şi oricine va fi alesul Bisericii Celor Şapte, o eventuală răzbunare a Aryei, toate astea fără a mai socoti inevitabila venire a lui Daenerys în Westeros sau planurile de răzbunare ale lui Theon si Yarei Greyjoy.

Citește în continuare…

600p400b

Blood of my Blood – un episod echilibrat, unul pus sub umbrela revederilor, mai puţin revelator faţă de cum am fost obişnuiti cu a doua jumătate din sezoanele Urzeala Tronurilor de până acum. Însă episodul şase este suficient de schimbător cât să iasă de sub tiparul amintit. Serialul rămâne unul dintre cele mai puternice şi ofertante din galeria televiziunilor.

Dacă săptămâna trecută serialul se închidea cu una dintre cele mai dureroase (şi generatoare de meme-uri) scene din istoria show-ului, acum lucrurile continuă exact de unde au fost întrerupte. Însă ce e şi mai important pentru aceste episod, nu sunt scenele care confirmă într-un fel sau altul ceea ce doar se presupunea (vezi alegerea lui Tommen sau statutul lui Bran), ci mai degrabă revenirea a două personaje importante, care au părut neglijate şi lăsate în uitare.

Citește în continuare…

600p400b

Când toată lumea trâmbița că acțiunea din primele episoade a fost cea mai importantă, iar de-acum încolo vor urma filler-ele, Urzeala Tronurilor a surprins iarăși aseară, dovedindu-se revelator. Ultimul episod creează răni noi și le deschide pe cele vechi, face publicul mai conștient decât ar fi vrut de cine deţine cu adevărat puterea în Westeros sau care este actuala forță principală pe tărâmurile Gheții și adevărata sursă de teamă. Cele 50 de minute sunt pictate cu tot soiul de Geneze.

Citește în continuare…

600p400b

Am terminat episodul patru în urmă cu câteva minute şi am doar o singură dorinţă: să revăd la nesfârşit reuniunea dintre Sansa Stark şi Jon Snow. Nu credeam că o să aibă un efect atât de puternic asupra mea. Am vrut să se blocheze episodul, să se descarce laptopul sau să îmi pice netul, orice, doar să nu dispară imaginea celor doi fraţi îmbrăţişaţi, cu lacrimi în ochi, care s-au regăsit după o perioadă atât de îndelungată, timp în care au fost răniţi, abuzaţi, trădaţi şi obligaţi să renunţe la tot ce au mai drag pentru a se transforma în pioni pe tabla de joc a Westerosului. Însă, pionii, chiar dacă sunt lipsiţi de putere şi sacrificaţi fără ezitare, ar putea să schimbe regulile şi să ne ofere cea mai spectaculoasă surpriză a acestui sezon.

Citește în continuare…

600p400b

După aproape cinci ani de așteptare pentru fanii-cititori ai serialului Urzeala Tronurilor şi seriei Cântec de gheaţă şi foc, Jon a înviat miraculos, punând capăt teoriilor despre cum se va întâmpla asta (pentru că nu l-a crezut nimeni mort) și oferind și o explicație pentru care personajul Lady Stoneheart nu a apărut în serial. Până la urmă, dacă învii prea multe personaje în același mod, viitoarele decese își pierd din greutate, iar moartea surprinzătoare și definitivă e unul din cele mai puternice elemente pe care se bazează povestea.

Citește în continuare…

600p400b

Săptămâna aceasta, fanii GoT încearcă să evite la primele ore ale dimineţii spoilere şi eşuează lamentabil. De unde înţelegem că fanii nu sunt troli, ci au mers să ia lumina şi acum binecuvântează wall-urile cu cel mai evident spoiler din tot sezonul ăsta.

Până să încep să fredonez melodia lui Smiley, “Acasă” şi să trec direct la vestea aducătoare de lacrimi pe obrajii diafani ai fanelor – şi cu ocazia asta să anulez posibilitatea unui nou parastas virtual – în Game of Thrones s-au întâmplat câteva lucruri la fel de evidente precum întoarcerea din morţi a eroului sufletelor noastre.

Citește în continuare…

600p400b

Aşteptarea a luat sfârşit, primul episod din sezonul şase al seriei Urzeala Tronurilor a ajuns în sfârşit pe micul ecran. Cu mize enorme, cu multe întrebări nerăspunse şi personaje aflate în mijlocul unor transformări radicale, acest sezon este printre cele mai anticipate.

Unul dintre motive este acela că toate liniile narative au ajuns pe terra incognita. Nu a fost publicat încă, mult aşteptatul volum The Winds of Winter, deşi George R. R. Martin era determinat să lanseze volumul în 2016, înainte de continuarea seriei televizate. Pentru mine, cititor avid al sagăi Cântec de gheaţă şi foc, seria televizată a fost în mare parte previzibilă. Până acum.

Nu vă pot descrie bucuria de a putea urmări continuarea fără să am habar ce urmează.

Citește în continuare…

olivia-manning---marea-sansa---c1,,Marea şansă” scrisă de Olivia Manning este în mod cert una dintre uriaşele surprize editoriale ale acestui început de primăvară. Cartea este formidabilă atât prin conținutul evenimentelor cât şi prin acuratețea şi firescul descrierii lor. Mai mult decât atât, povestea ne priveşte, direct şi personal, ca aparținători ai unui anumit spațiu cultural şi implicit al istoriei sale. Depăşind cadrele unui simplu exercițiu, uimirea devine ea însăşi modul de a fi al lecturii: nu-i nevoie să parcurgi prea multe pagini pentru a trage puternic aer în piept, a lărgi privirea şi a exclama din înaltul peisajului, formidabilul ,,Ce?…Cum?”… pentru că abia dacă ne-am instalat bine când descoperim că ne aflăm într-un Orient Expres şi că directia nu este alta decât…Bucureştiul!

Ei bine, da, Bucureştiul, prin oraşul şi oamenii săi, prin românii şi țara lor aflată în mijlocul unor evenimente istorice majore – acestea alcătuiesc miezul cărții de față, scrisă cu un inconfundabil accent britanic de către autoarea prezentă la fața locului, martoră a vieții micuței capitale europene, în zorii celui de al Doilea Razboi Mondial. Ceea ce este grandios în toată această poveste (adevărată), ceea ce îi conferă strălucire şi, cum se spune adesea – ceea ce contează cu adevărat – este faptul că la finalul întregii aventuri umane şi citadine rămâi cu impresia de frumos al vieții, cu un acut şi fin sentiment de acasă, de regăsire. Prin urmare, ceea ce face Olivia Manning în ,,Marea şansă” nu este o critică obtuză şi nici întreținerea unor prejudecăți ca expresii directe ale Citește în continuare…

600p400Recenta miniserie Syfy şi relansarea cărţii, în noul format al colecţiei Nautilus, cu o copertă desoebită, readuc în atenţia publicului una dintre cele mai interesante opere ale lui Arthur C. Clarke. Sfârşitul Copilăriei ne oferă o nouă viziune asupra clasicei invazii extraterestre şi pune în discuţie multe subiecte filosofice, religioase şi etice, care mai de care mai controversate. Cartea a fost discutată şi la Clubul de lectură Nemira, cu mult înainte să aflăm de producţia serialului, iar asta m-a făcut foarte curios, mai ales că Syfy nu se preocupă mereu de calitatea producţiei, cât de popularitatea acesteia. Citește în continuare…

cartea-secreta-a-fridei-kahlo.jpgSuntem în Mexic la început de secol XX, într-o noapte caldă de iulie pe care ploile au uitat-o. Străzile pietruite ale cartierului Coyoacán sunt pustii, în vreme ce oamenii s-au retras înăuntrul caselor lor la capătul unei zile agitate. Tocmai s-a încheiat încă o sărbătoare a Morții, a Sfintei Morți pe care mexicanii o venerează cum se cuvine, an de an. Suntem aşadar în țara în care morții i s-au recunoscut drepturile depline fiind personificată şi ,,sanctificată”. Moartea are prin urmare propriul ei cult prin care oamenii încearcă s-o apropie, să-i vorbească, să-i solicite de fiecare dată puținul răgaz… încă puțin.

Povestea vieții Fridei Kahlo a început din ziua în care ea a murit. Un accident cumplit de tramvai, trei fracturi ale coloanei, clavicula, coastele şi pelvisul; plus alte unsprezece la piciorul drept. Apoi o trezire miraculoasă la viață. Mama ei a ştiut, a ştiut dintotdeauna că această copilă a ei nu s-a întors atunci din comă, ci direct din moarte. Dacă există un Faust feminin în variantă sud-americană, atunci cu siguranță este vorba despre povestea Fridei Kahlo, femeia care a trăit pe culmile durerii şi ale pasiunii, pentru care el dolor y la pasión au fost ingredientele nelipsite ale vieții. O adevătată regină aztecă, o pictoriță a agoniei şi o maestră a simțului culinar. Citește în continuare…

jhumpa-lahiri---distanta-dintre-noi-site_1_Suntem în Calcutta, însă departe de vacarm, undeva la periferia oraşului, pe străzile întortocheate ale cartierului Tollygunge pe care toată lumea îl cunoaşte datorită celebrului său club de golf. Casele sunt modeste, semn că oamenii aparțin cumva clasei de mijloc. Există o linişte a locului, deloc străină liniştii culturilor care conviețuiesc aici: cândva dominantă, populația musulmană este acum din nou minoritară, însă numele străzilor rămase neschimbate şi superba moschee de pe colț care domină întregul peisaj amintesc în continuare de vremurile acelea de demult; dacă la toate acestea adăugăm şi vechiul cimitir creştin pe care cartierul îl adăposteşte, atunci da, pacea religiilor este la ea acasă.

Notorietatea însă este asigurată cum spuneam de selectul club de golf care se întinde în apropiere: un adevărat paradis terestru, clubul, fondat de dinaintea Independenței, continuă să exisite şi acum sub aceleaşi auspicii britanice. Locul este realmente un magnet nu numai pentru nostalgicii Coroanei, dar şi pentru Udayan şi fratele său mai mare cu cinsprezece luni, Subhash. Ambii sunt copii din cartier. Citește în continuare…

charlotte-latime-1024pxAdevărata măsură a vieții este amintirea.

Suntem în Berlinul zilelor noastre. Lui David Foenkinos îi place să admire oraşul acesta grandios, instalându-se adesea pe terasa cafenelelor din Savingnyplatz. Se află în Berlin pe urmele unui renumit colecționar de cărți, deținătorul unei biblioteci legendare. Vrea să scrie despre viața lui, să se documenteze mai întâi. Limba germană, liedurile lui Kathleen Ferrier, mobilierul din perioada Bauhaus, arta şi albumele de artă îl atrag în mod inexplicabil. Şi în felul acesta, umblând din anticariat în anticariat, într-una dintre zile o va întâlni pe Charlotte, desenele ei, întreaga operă. Atunci a început totul: ,,şi a fost imediat. Sentimentul de a fi găsit, în sfârşit, ceea ce căutam”. Acesta este şi începutul istoriei noastre, unul dintre ele. Impactul descoperiri va căpăta pe parcurs proporții nebănuite, aproape mistice şi de neexprimat.

Am făcut cunoştință acum cu începutul scrierii cărții de față, cu naşterea ei. Cât despre celălalt început, al istoriei dinăuntru, trebuie să facem un salt înapoia timpului şi să descindem în destinul amețitor al unei familii atinse de un blestem rar întâlnit, de care uitasem. Rămânem tot în Berlin. Este anul 1913, o seară rece de Noiembrie. O fată se ridică din pat şi se îndreaptă spre unul din podurile oraşului, ,,locul secret al întunericului din ea”. Citește în continuare…

Firescu

Este unul dintre cei mai dedicaţi fani ai titlurilor colecţiei Nautilus a editurii Nemira şi dă tonul recenziilor literare tocmai din Timişoara. A devenit cunoscut ca Răzvan van Firescu, dar cine se ascunde în spatele acestui pseudonim este mai puţin important decât ce citeşte. Este prin urmare momentul să aflăm şi noi care sunt titlurile pe care le recomandă tuturor acelora pentru care începerea unui nou an înseamnă că urmează încă 365 de zile de lectură. Pardon, 366, pentru că 2016 este an bisect! Citește în continuare…