„Am urmărit până acum o istorie a lumii în care, pentru prima dată, viețile marilor eroi culturali de pretutindeni – Adam, Jupiter, Hercule, Osiris, Noe, Zarathustra, Krișna și Ghilgameș – au fost împletite într-un unic fir narativ cronologic. În general, ei nu au lăsat urme fizice, continuând să trăiască doar în imaginarul colectiv, fiind imortalizați numai în fragmente de relatări și de imagini care au supraviețuit. De acum înainte însă, vom vedea că multe figuri legendare, considerate de cei mai mulți dintre noi ca neavând nicio legătură cu istoria, au lăsat în urma lor mementouri fizice, scoase la iveală recent de arheologi.”

Aflată la a doua ediție, Istoria secretă a lumii combină elemente ale trecutului omenirii, consemnate în documente oficiale sau doar pomenite în legende și mituri, asamblate într-o înșiruire a cărei cronologie este stabilită după un sistem logic care pe alocuri confirmă cronologia biblică, pe alocuri o contestă. După cum spune chiar autorul, istoria prezentată aici, „din punctul de vedere al omului actual, pare nebunească”, dar cu toate astea același autor pretinde că membrii societăților secrete care au activat (unele încă mai activează) de-a lungul timpului și din care au făcut parte personalități care au făcut istorie „au crezut în ea”. Pentru a putea accepta că, spre exemplu, Adam a fost o ființă vegetală, sau că Soarele s-a luptat cu Saturn pentru a salva Pământul, că ideea de încarnare este nu doar acceptată de inițiații creștini, dar chiar există mențiuni cu privire la acest fenomen în Biblie, sau că diferiți inițiatori ai societăților secrete sunt reîncarnări recurente ale unor spirite puternice din vechime, Jonathan Black ne invită să citim cartea cu „o stare mentală diferită”, așa încât „cele mai cunoscute evenimente vor căpăta o semnificație cu totul nouă”.

În esență, pe tot parcursul cărții, autorul face apel la toleranța cititorului față de nou, la deschiderea spre diferit și spre abordări mai puțin ortodoxe. Deși ceea ce propune pare nu doar bizar dar și absolut neverosimil în accepția multora, Black oferă și ciudate potriviri ale evenimentelor – atât a celor atestate documentar cât și a legendelor și miturilor – care par să explice logic evoluții istorice enigmatice. Fie că lipsa unor explicații date până acum facilitează acceptarea oricărei demosntrații care are cât de cât sens, fie că ceea ce scrie el este real, cu siguranță abordarea este spectaculoasă și ar putea avea sens.

Credința s-a modificat de multe ori de-a lungul vremii, așa încât de la religiile politeiste s-a trecut la cele monoteiste, acestea evoluând, spre agnosticism și ateism, iar pe acest fundal sunt prezentate în Istoria secretă a lumii idei care, izolat, sunt acceptate în mod oficial de mulți oameni, inclusiv de un număr destul de mare de lideri de opinie. Un nou curent literar, al viziunilor alternative, și-a făcut loc în librării și în inimile cititorilor în ultima vreme, iar exponenții acestora, Dan Brown, Glenn Cooper sau Steve Berry utilizează elemente perfect logice și sustenabile din punct de vedere documentar pentru a prezenta percepții diferite asupra istoriei lumii și în special asupra valorilor spirituale. Jonathan Black face cinste acestui curent, deși nu doar într-un singur loc combate ideile celui mai de seamă reprezentant, Dan Brown. Același gen de abordare, misterioasă și cu premise realiste, cu argumentări logice oferite din abundență, face ca Istoria secretă a lumii să fie o prezentare incitantă a unei posibile realități care ne depășește percepția nouă, neinițiaților.

Autor: Ovidiu Leonte

Citeşte continuarea pe bookblog.ro