Dincolo de literatură, Dune este pe bună dreptate un nucleu cultural. Regizori celebri au prelucrat complexa sa intrigă, s-au scris cărţi laudative şi ofensive deopotrivă pornind de la miza ei literară, s-a compus muzică pretextând motivele ei ficţionale, mişcări sociale – şi o am în vedere mai ales cea ecologistă – şi-au găsit în vizionarismul cărţii o motivaţie serioasă de a demara proiecte concrete.

Astfel, nu e deloc surprinzator că s-a şi speculat că ar fi imposibil în contextul actual ca cineva să citească aceasta carte a lui Frank Herbert fără a lua în calcul capitalul artistic pe care l-a acumulat involuntar, dar în mod fericit.

Dar să vedem de unde a plecat această fascinaţie pentru o carte care inițial a fost refuzată de nu mai puţin de 20 de edituri, ajungând ulterior să fie publicată de o instituție mai degrabă obscură, de nişă. Ar fi o trivializare să iau calea unei detalieri a firului narativ, pentru că, în ciuda țesăturii complicate pe care personajele cărții o creează, Dune este relevantă mai ales prin subsolul ei, prin conotațiile ei și mai puțin prin linia epică (deși, cu siguranță, imaginarul ei nu va plictisi pe nimeni).

Aşadar, Dune este o probă de vizionarism, anticipând un univers încărcat de religiozitate. Peste aproape 10.000 de ani, ne spune Herbert, natura umană va fi schimbată, va fi poate mai responsabilă, mai conștientă de locul ei în cadrul natural extins nu doar la planeta Pământ, însă fondul ei egoist nu va înceta să se manifeste. Conflicte motivate politic, și mai precis de instinctul de a controla masiv orice formă de existență, se vor articula cu toată forța, angrenând, însă, totodată energii fabuloase și implicând efecte pe măsură. Ne aflăm într-o lume în care computerele au fost asimilate “chipurilor cioplite” din Biblie, fiind expres interzise, probabil pe fundalul unor temeri întemeiate, motiv pentru  care individul e obligat să își rafineze un nou tip de inteligență, mult mai intuitivă și cuprinzătoare decât cea pe care ne-o însușim noi, în prezent. O societate de dimensiuni colosale, cu o organizare precisă, pe care Herbert a scos-o la iveală cât se poate de minuțios, într-o narațiune de mari dimensiuni, care a cucerit generații întregi, independent de tendințele literare.

Puneți la socoteală un Premiu Hugo și unul Nebula, aveți în vedere prestanța acestei cărți – vorbim despre Dune în calitate de cel mai bine vândut roman SF al tuturor timpurilor – și veți avea deja premisele unei lecturi admirabile, după cum au văzut-o atâția cititori.

Autor: Anca Roman

Nu uita că luni, 22 aprilie, îţi dăm întâlnire la Clubul de Lectură Nemira ce se va desfăşura în mansarda librăriei Cărtureşti Verona, începând cu ora 19:00. Vom vorbi despre Dune, despre Herbert şi despr eminunata lume a science fiction-ului.