Care-i scopul acestor creaturi de lumină? întrebă reporterul. Dar mai bine ar fi întrebat: Ce scop are omul? E treaba noastră să urcăm în genunchi, la figurat, ignorând durerea, cu bărbia înainte în mândria noastră copilărească, spunând întregului univers: Uită-te la mine! Sunt om! Mă târăsc acolo unde alții merg! Dar nu-i grozav că mă pot târî oriunde?
SuperNemira
Impasibilitatea unui om care nu aude şi nu grăieşte față de ororile unui război pe care nu-l înțelege, mi-au rămas bine întipărite în minte.
,,Rădăcinile sunt crengi cufundate-n pământ. Crengile sunt rădăcini crescute-n văzduh.’’ scria Rabindranath Tagore cu un veac în urmă şi la aceste stihuri ne duce cu gândul un titlu precum Iarba cerului.
Intro Prima oară m-a apucat îngrijorarea cînd am văzut, la una dintre cele 14 sau 15 mutări ale mele, cîte am de cărat. Tot felul de nimicuri s-au adunat de-a lungul anilor și le-am păstrat din motive diverse: legături sentimentale cu obiectele, senzația că voi avea odată nevoie de ele, lenea de a le sorta ș.a.
O sferă îmbrăcată în pâslă de clorofilă. Un continent fără munți, fără ape și fără țărmuri. Un astru fără hărți. Nu și fără mistere. Verde Aixa nu este doar o carte despre călătorii celeste. Nu e nici măcar un thriller. Desigur, dispariția membrilor unei nave de cercetare de pe Pământ, ajunsă pe o fascinantă planetă populată doar de un codru colosal, constituie neîndoielnic subiectul cărții, însă, dincolo de tensiunile existente la acest nivel, palpită un soi de nervură centrală ce traversează …
Cică un bogătaș din Teheran a inventat o mașină a timpului. Dar cu ea nu te poți întoarce în vremuri de mult apuse și nici sări în viitor decade întregi. Această mașină pe care domnul respectiv vrea să o aducă la dimensiunile unui calculator de birou îți poate prezice viitorul pe vreo 5 – 8 ani. Cu alte cuvinte, spune-i despre tine cît de amărît ești acum și mașina îți va spune cît de chiparos și de bogat vei ajunge …
Misterul lui Edwin Drood este ultima operă scrisă de Charles Dickens și unul din primele romane polițiste din literatura universală, cu toate că pe parcursul cărții nu se conturează nici un personaj în rolul de detectiv și nici finalul cărții nu este unul edificator.
Despre o istorie paralelă și despre diferențe culturale. În cartea Omul din castelul înalt de Philip K. Dick, războiul a fost cîștigat de Axa formată din Japonia imperială și Germania fascistă. Americanii sunt dominați economic de cele două puteri mondiale dar suferă și umilința de a fi dominați cultural de două popoare cu un trecut bogat în creație și filosofie.
„Am urmărit până acum o istorie a lumii în care, pentru prima dată, viețile marilor eroi culturali de pretutindeni – Adam, Jupiter, Hercule, Osiris, Noe, Zarathustra, Krișna și Ghilgameș – au fost împletite într-un unic fir narativ cronologic. În general, ei nu au lăsat urme fizice, continuând să trăiască doar în imaginarul colectiv, fiind imortalizați numai în fragmente de relatări și de imagini care au supraviețuit.
“vara, chiar dacă nu ești la plajă, imposibil să nu dorești să te delectezi cu un roman polițist bun. mai ales unul clasic american. printre cele mai bune – pe care le-am prezentat video aici – stau cele ale americanului raymond chandler, pe care nemira le-a reeditat proaspăt.
Indiferent de momentul în care vă găsim, în vacanţă deja, pe punctul de a vă întoarce sau nostalgici după acele zile minunate la plajă sau la munte, sigur veţi dori să vă implicaţi în acest proiect. Editura Nemira este în căutare de poveşti de vacanţă, mai exact şapte, inspiraţie fiind poveştile scrise de Cehov, Wilde, Daudet, Balzac, Maupassant, Turgheniev, Chandler adunate în cartea Şapte poveşti de vacanţă.
„Deșertul era apoteoza tuturor deșerturilor, nemărginit, se înălța spre cer parcă la infinit, în toate direcțiile. Era alb și orbitor și uscat ca iasca și plat, cu excepția nedeslușitei pâcle, ca un nor, a munților care se schițau la orizont, a ierbii-diavolului care aducea vise dulci, coșmaruri, moarte. Din loc în loc, câte o lespede funerară indica drumul, căci odinioară cărarea suflată de nisip care-și croia drum prin crusta groasă a solului alcalin fusese un drum mare. Trăsuri și căruțe …
Dintre operele Rodicăi Ojog Brașoveanu am avut ocazia să citesc până acum doar două volume de povestiri. Tocmai pentru că îmi plăcuseră enorm acelea, îmi propusesem de multă vreme să parcurg și romanele autoarei și mă așteptam ca și acestea să îmi lase aceeași impresie. Însă nu mă gândeam că Un blestem cu domiciliul stabil mă va ține trează până la 3 noaptea și că îmi va fi imposibil să îmi desprind privirea de pe paginile cărții. Am adorat fiecare …
“În ultimele două săptămîni, n-am fost pe lumea asta, deși am fost în apele mele. Am fost cu gîndul departe prin Sistemul Solar. Am avut emoții la desprinderea de gravitația uneia sau alteia dintre planete, am lansat în spațiu mesaje la care nu am așteptat răspuns, mi-am schimbat concepția despre viață și nemurire, despre analog și digital, despre om și ființă. Am recitit 2001: Odiseea spațială și nu m-am oprit la ea, am continuat și cu celelalte trei volume din …
O carte groasă, incomodă la metrou și care te face să te simți jenat cînd privirile poposesc pe volum și pe fața ta, de parcă ai fi vinovat că autoarea a simțit că poate epuiza povestea în nu mai puțin de 730 de pagini. Volumul este un deliciu. Este o poveste care se petrece la Istanbul, la Beirut, în India și la Paris. Este viața Selmei, una dintre ultimele prințese turce, nepoată de sultan. Este viața mamei autoarei.
“Nu Elena Cîrstea a venit cu teoria că bărbații sunt porci, ea există de cînd au apărut primele proteste de emancipare a femeilor, dar și de cînd unii bărbați au început să refuze să le poarte poșeta consoartelor în mall-uri. Sabina nu e singura care nu e de acord cu teoria asta și Tania Budi este un fel de Adler pentru Freud Cîrstea.