În volumul de povestiri Regii nisipurilor, George R.R. Martin creează o lume sumbră, deprimantă dar nu lipsită de speranță. Cartea este dominată de explorări subterane, de lupte între rase, de vanitate și crimă.
Recenzii
Vocile vikingilor este cel mai cunoscut volum de povestiri SF al prozatorului brașovean Voicu Bugariu, scriitor dar și teoretician al genului SF, ce a fost lansat pentru prima dată în 1970 și relansat de curând, la editura Nemira în colecția Maeștrii SF-ului românesc.
„Hai să facem o plimbare, durule…Hai să hoinărim.” Ce-ai zice de o plimbare care să-ți ridice părul la ceafă și să te facă șă-ți încleștezi dinții până când simți că vor ceda sub greutatea fricii? Ce-ai zice de o roșcată focoasă, lucioasă și temperamentală până în adâncul pistoanelor care nu te va pierde din ochi nici o clipă și care te va apăra mai ceva ca o leoaică?
Meditație asupra timpului și mecanismelor memoriei, cartea lui Barnes se prezintă ca o investigație calmă și totuși tenace, care reușește să concentreze o serie de întrebări pe care ni le punem, mirați de căile întortocheate prin care ajungem la epifanii ale adevărului.
Care-i scopul acestor creaturi de lumină? întrebă reporterul. Dar mai bine ar fi întrebat: Ce scop are omul? E treaba noastră să urcăm în genunchi, la figurat, ignorând durerea, cu bărbia înainte în mândria noastră copilărească, spunând întregului univers: Uită-te la mine! Sunt om! Mă târăsc acolo unde alții merg! Dar nu-i grozav că mă pot târî oriunde?
Impasibilitatea unui om care nu aude şi nu grăieşte față de ororile unui război pe care nu-l înțelege, mi-au rămas bine întipărite în minte.
,,Rădăcinile sunt crengi cufundate-n pământ. Crengile sunt rădăcini crescute-n văzduh.’’ scria Rabindranath Tagore cu un veac în urmă şi la aceste stihuri ne duce cu gândul un titlu precum Iarba cerului.
Intro Prima oară m-a apucat îngrijorarea cînd am văzut, la una dintre cele 14 sau 15 mutări ale mele, cîte am de cărat. Tot felul de nimicuri s-au adunat de-a lungul anilor și le-am păstrat din motive diverse: legături sentimentale cu obiectele, senzația că voi avea odată nevoie de ele, lenea de a le sorta ș.a.
O sferă îmbrăcată în pâslă de clorofilă. Un continent fără munți, fără ape și fără țărmuri. Un astru fără hărți. Nu și fără mistere. Verde Aixa nu este doar o carte despre călătorii celeste. Nu e nici măcar un thriller. Desigur, dispariția membrilor unei nave de cercetare de pe Pământ, ajunsă pe o fascinantă planetă populată doar de un codru colosal, constituie neîndoielnic subiectul cărții, însă, dincolo de tensiunile existente la acest nivel, palpită un soi de nervură centrală ce traversează …
Cică un bogătaș din Teheran a inventat o mașină a timpului. Dar cu ea nu te poți întoarce în vremuri de mult apuse și nici sări în viitor decade întregi. Această mașină pe care domnul respectiv vrea să o aducă la dimensiunile unui calculator de birou îți poate prezice viitorul pe vreo 5 – 8 ani. Cu alte cuvinte, spune-i despre tine cît de amărît ești acum și mașina îți va spune cît de chiparos și de bogat vei ajunge …
Misterul lui Edwin Drood este ultima operă scrisă de Charles Dickens și unul din primele romane polițiste din literatura universală, cu toate că pe parcursul cărții nu se conturează nici un personaj în rolul de detectiv și nici finalul cărții nu este unul edificator.
Despre o istorie paralelă și despre diferențe culturale. În cartea Omul din castelul înalt de Philip K. Dick, războiul a fost cîștigat de Axa formată din Japonia imperială și Germania fascistă. Americanii sunt dominați economic de cele două puteri mondiale dar suferă și umilința de a fi dominați cultural de două popoare cu un trecut bogat în creație și filosofie.
„Am urmărit până acum o istorie a lumii în care, pentru prima dată, viețile marilor eroi culturali de pretutindeni – Adam, Jupiter, Hercule, Osiris, Noe, Zarathustra, Krișna și Ghilgameș – au fost împletite într-un unic fir narativ cronologic. În general, ei nu au lăsat urme fizice, continuând să trăiască doar în imaginarul colectiv, fiind imortalizați numai în fragmente de relatări și de imagini care au supraviețuit.
“vara, chiar dacă nu ești la plajă, imposibil să nu dorești să te delectezi cu un roman polițist bun. mai ales unul clasic american. printre cele mai bune – pe care le-am prezentat video aici – stau cele ale americanului raymond chandler, pe care nemira le-a reeditat proaspăt.
„Deșertul era apoteoza tuturor deșerturilor, nemărginit, se înălța spre cer parcă la infinit, în toate direcțiile. Era alb și orbitor și uscat ca iasca și plat, cu excepția nedeslușitei pâcle, ca un nor, a munților care se schițau la orizont, a ierbii-diavolului care aducea vise dulci, coșmaruri, moarte. Din loc în loc, câte o lespede funerară indica drumul, căci odinioară cărarea suflată de nisip care-și croia drum prin crusta groasă a solului alcalin fusese un drum mare. Trăsuri și căruțe …
Dintre operele Rodicăi Ojog Brașoveanu am avut ocazia să citesc până acum doar două volume de povestiri. Tocmai pentru că îmi plăcuseră enorm acelea, îmi propusesem de multă vreme să parcurg și romanele autoarei și mă așteptam ca și acestea să îmi lase aceeași impresie. Însă nu mă gândeam că Un blestem cu domiciliul stabil mă va ține trează până la 3 noaptea și că îmi va fi imposibil să îmi desprind privirea de pe paginile cărții. Am adorat fiecare …